Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.303 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 si ale art. 14 alin. (1) si art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 19 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicatã de Regia Autonomã de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti în Dosarul nr. 12.205/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.401D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.405D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, ridicatã de Societatea Comercialã "Tomis Team" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.108/118/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Rãzvan Ruginã, membru al Baroului Bucureşti, în calitate de apãrãtor ales, cu delegaţie depusã la dosarul cauzei. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea parţialã de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Tomis Team" - S.R.L. şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 4.405D/2010 la Dosarul nr. 4.401D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Societãţii Comerciale "Tomis Team" - S.R.L., care solicitã admiterea excepţiei, pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, apreciazã cã nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. Referitor la art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, considerã cã nu contravine prevederilor art. 52 din Constituţie, întrucât ordinele preşedintelui Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei reprezintã acte administrative emise în virtutea prerogativelor funcţiei sale, care pot fi contestate în faţa unei instanţe judecãtoreşti de persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 octombrie 2010 şi 27 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 12.205/2/2009 şi nr. 9.108/118/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi, respectiv, a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicatã de Regia Autonomã de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti şi, respectiv, de Societatea Comercialã "Tomis Team" - S.R.L. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor acte administrative.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei ce formeazã obiectul Dosarului nr. 4.401D/2010 susţine cã redactarea prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 este ambiguã, întrucât dã posibilitatea unor interpretãri subiective, în sensul cã partea interesatã de a contesta ordinele şi deciziile emise de preşedintele Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) este pusã în situaţia de a nu cunoaşte modalitatea în care le poate ataca în justiţie, respectiv cu sau fãrã parcurgerea procedurii prealabile prevãzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aratã cã acţiunea introdusã riscã sã fie respinsã, dupã caz, ca prematurã sau ca tardivã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul Dosarului nr. 4.405D/2010 aratã cã prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 încalcã dreptul prevãzut de art. 52 din Constituţie, ţinând cont de faptul cã preşedintele Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nu are competenţa de a emite ordine şi decizii, ci doar de a le semna. Susţine cã textul de lege criticat instituie o procedurã derogatorie de la regulile contenciosului administrativ, obligând persoana ce se considerã vãtãmatã de o decizie a unei autoritãţi, în speţã a Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, sã îşi îndrepte plângerea împotriva unei alte autoritãţi publice, mai exact împotriva preşedintelui Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, deşi acesta nu deţine calitate procesualã pasivã.
În ceea ce priveşte textele criticate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, susţine cã, prin posibilitatea recunoscutã instanţelor judecãtoreşti de a suspenda un act administrativ, permit acestora sã interfereze în mod nejustificat cu atribuţiile ce revin puterii executive şi încalcã prezumţia de legalitate de care se bucurã un astfel de act. Aratã cã, prin condiţionarea cererii de suspendare a executãrii unui act administrativ de existenţa unor "cazuri bine justificate" şi de "prevenirea unei pagube iminente", se conferã instanţei o marjã largã de apreciere, dând posibilitatea unor aprecieri arbitrare, subiective şi nesocotindu-se astfel dreptul la un proces echitabil. Totodatã, textele de lege criticate favorizeazã reclamantul, de a cãrui voinţã depinde în mod esenţial durata suspendãrii executãrii actului administrativ. Mai aratã cã, în mãsura în care recunosc posibilitatea terţilor de a obţine suspendarea efectelor unei autorizaţii de înfiinţare a capacitãţii energetice înainte de analizarea pretinsei nelegalitãţi a acesteia, se prejudiciazã drepturile pârâtului - constructor de bunã-credinţã, aducându-se atingere dreptului acestuia de proprietate privatã şi dreptului de a-şi exercita activitatea economicã la care este autorizat potrivit legii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 este neîntemeiatã. Considerã cã textul de lege ce formeazã obiectul acesteia nu contravine dispoziţiilor constituţionale care reglementeazã accesul liber la justiţie, legiuitorul având posibilitatea reglementãrii unor termene. Precizeazã cã actul administrativ emis de conducãtorul unei autoritãţi publice este un act care aparţine acelei autoritãţi publice. De asemenea, considerã cã nici excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu este întemeiatã, întrucât suspendarea unui act administrativ nu constituie un amestec al instanţelor judecãtoreşti în atribuţiile puterii executive, nefiind încãlcat nici dreptul la un proces echitabil. În plus, precizeazã cã mãsura se dispune "numai în cazul unei aparenţe evidente de nelegalitate a actului administrativ şi numai atunci când mãsura este necesarã pentru prevenirea unei pagube iminente".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, în cuprinsul punctului sãu de vedere transmis în Dosarul nr. 4.401D/2010, considerã cã prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 sunt constituţionale, necontravenind dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, întrucât oferã pãrţilor interesate posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, contestaţiile acestora urmând sã fie examinate de o instanţã judecãtoreascã independentã şi imparţialã. Prin urmare, autorul excepţiei a beneficiat de posibilitatea, valorificatã de altfel în mod concret, de a se adresa unei instanţe. Mai aratã, de asemenea, cã procedura de soluţionare a contestaţiilor în contencios administrativ formulate în temeiul Legii nr. 13/2007 este o procedurã specialã şi acceleratã, iar natura termenului de 60 de zile cuprins în textul de lege criticat are menirea de a da expresie principiului celeritãţii şi al soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil. În ce priveşte criticile referitoare la caracterul imprecis şi confuz al textului criticat, aratã cã interpretarea şi aplicarea normelor juridice sunt operaţiuni ce aparţin în mod exclusiv organelor şi autoritãţilor competente, învestite prin lege cu astfel de atribuţii. Totodatã, considerã cã dispoziţiile de lege criticate indicã într-un mod suficient de clar elementele şi condiţiile necesare pentru exercitarea dreptului de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de preşedintele Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile reprezentantului pãrţii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 9 alin. (10): "(10) Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 60 de zile de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate pãrţilor interesate."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã şi completatã prin Legea nr. 262/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 14 alin. (1): "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate.";
- Art. 15 alin. (1): "(1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant, pentru motivele prevãzute la art. 14, şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odatã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 1 alin. (4) care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 care recunoaşte dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) care garanteazã şi ocroteşte în mod egal dreptul de proprietate privatã, art. 45 referitor la libertatea economicã şi art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 consacrã posibilitatea contestãrii în contencios administrativ a ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, ca o concretizare a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea fundamentalã. Faptul cã textul de lege criticat se referã la actele administrative emise de conducãtorul autoritãţii menţionate, deşi dispoziţiile constituţionale menţionate au în vedere eventuala vãtãmare produsã de o autoritate publicã, nu poate fi considerat un impediment în calea verificãrii legalitãţii acestora, de vreme ce este de principiu faptul cã actele conducãtorului reprezintã actele autoritãţii înseşi [a se vedea în acest sens art. 209 din Codul civil coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 13/2007 şi art. 8 alin. (1) lit. a) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.428/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 8 decembrie 2009]. De altfel, prevederile de lege criticate precizeazã în mod lãmuritor cã este vorba despre acele acte emise de preşedintele Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei "în exercitarea atribuţiilor" sale.
Curtea constatã cã textul din Legea nr. 13/2007 supus controlului de constituţionalitate nu este de naturã sã aducã atingere nici dreptului de acces liber la justiţie, criticile referitoare la pretinsa ambiguitate a acestuia neputând fi reţinute. Astfel, prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 se circumscriu regulilor specifice contenciosului administrativ, fiind aplicabile în coroborare cu normele procedurale cuprinse în Legea nr. 554/2004, care traseazã cadrul general de exercitare a acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative ale autoritãţilor publice, persoana interesatã având posibilitatea nestingheritã de a învesti instanţa de contencios administrativ cu verificarea legalitãţii actelor administrative enumerate în art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, în condiţiile respectãrii regulilor procedurale specifice acestei materii.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constatã cã a mai examinat constituţionalitatea acestora, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentalã.
Astfel, prin Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011*), încã nepublicatã pânã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a observat cã cerinţele referitoare la existenţa cazului bine justificat şi la necesitatea prevenirii unei pagube iminente sunt definite şi caracterizate chiar prin lege, şi anume prin art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, astfel cã instanţa dispune de repere clare pentru aprecierea necesitãţii suspendãrii executãrii actului administrativ. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat cã mãsura se justificã prin nevoia asigurãrii unui just echilibru între interesul particular şi cel general şi, având în vedere aceste prevederi legale, instanţa va putea sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ, fãrã ca în acest fel sã impieteze asupra exigenţelor impuse de respectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor.
---------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.109 din 8 septembrie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.103 din 8 septembrie 2011**), încã nepublicatã pânã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a reţinut cã suspendarea executãrii unui act administrativ are caracter esenţialmente temporar, durând, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, pânã la soluţionarea acţiunii principale, motiv pentru care a constatat cã nu este întemeiatã critica referitoare la pretinsa încãlcare a dreptului la un proces echitabil prin favorizarea reclamantului, de a cãrui voinţã ar depinde durata suspendãrii executãrii actului administrativ.
--------
**) Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.103 din 8 septembrie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011.
Totodatã, Curtea a observat cã susţinerea referitoare la rãsturnarea sarcinii probei ca urmare a faptului cã beneficiarul actului administrativ atacat ar fi nevoit sã demonstreze legalitatea lui nu este relevantã în cadrul soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu vizeazã procedura de contestare a legalitãţii actului administrativ, ci reglementeazã cu privire la mãsura suspendãrii executãrii acestuia. În ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a constatat cã mãsura amintitã nu este de naturã sã afecteze dreptul de proprietate al beneficiarului actului administrativ. De asemenea, Curtea a observat cã, pentru a evita consecinţele negative ale executãrii unui act administrativ nelegal, se justificã suspendarea efectelor acestuia pânã la clarificarea problemei legalitãţii actului administrativ ce stã la baza desfãşurãrii activitãţii economice, astfel cã restrângerea temporarã a libertãţii economice nu constituie o încãlcare a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, privitã prin prisma condiţiilor enumerate la art. 53 din Legea fundamentalã.
Întrucât în cauza de faţã nu au fost prezentate argumente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea considerentele şi soluţia pronunţatã prin deciziile citate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, ridicatã de Regia Autonomã de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti în Dosarul nr. 12.205/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, ridicatã de Societatea Comercialã "Tomis Team" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.108/118/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
