Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.300 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91, art. 94 si art. 95 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 21 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91, art. 94 şi <>art. 95 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Uman Serv" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 473/46/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã nu se poate vorbi despre o încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii în drepturi ori de o restrângere a activitãţii economice, întrucât autorul excepţiei comparã categorii de furnizori de servicii medicale aflaţi în situaţii obiectiv diferite, ceea ce justificã un tratament juridic diferenţiat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 473/46/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91, art. 94 şi <>art. 95 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Uman Serv" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea cu prilejul soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 124/F-C din 10 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã, de contencios adminstrativ şi fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã, în esenţã, cã <>art. 94 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, aratã cã textul de lege criticat creeazã discriminãri între unitãţile medicale specializate autorizate din sistemul privat faţã de unitãţile medicale din sistemul public, prin aceea cã primele sunt excluse de la decontarea tuturor serviciilor de asistenţã medicalã de urgenţã şi transport medical asistat, cu excepţia consultaţiilor la domiciliu pentru urgenţele de gradul 2. De asemenea, aratã cã, prin prevederile <>art. 94 şi urmãtoarele din Legea nr. 95/2006 , furnizorii privaţi de servicii medicale sunt prejudiciaţi în mod flagrant, îngrãdindu-li-se accesul la prestarea serviciilor medicale pentru care sunt autorizaţi. Prin aceste norme legale se creeazã o situaţie de inegalitate a pãrţilor în desfãşurarea unei activitãţi la care ar trebui sã fie garantat accesul neîngrãdit, potrivit principiilor constituţionale. Mai mult, aratã cã prin textele de lege criticate sunt încãlcate şi principiile legislaţiei comunitare în domeniul concurenţei, sens în care invocã prevederile art. 87 alin. (1) din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene, potrivit cãrora ajutoarele acordate de stat sau cele acordate sub orice formã prin intermediul resurselor statului care distorsioneazã şi ameninţã cu distorsionarea concurenţei, prin favorizarea anumitor întreprinderi, sunt incompatibile cu piaţa comunã. În acelaşi sens, aminteşte Hotãrârea din 20 octombrie 2005, pronunţatã de Curtea de Justiţie Europeanã în Cauza C-330/2003 "Comisia Comunitãţilor Europene contra Republicii Portugalia", prin care s-a arãtat cã "Articolul 4d al Directivei 90/388 care interzice Statelor Membre orice discriminare între furnizorii publici şi cei privaţi (...), reprezintã o aplicaţie specificã a principiului general al egalitãţii. Interzicerea discriminãrii, care este unul dintre principiile fundamentale ale legislaţiei comunitare, presupune ca în situaţii similare sã se adopte aceleaşi mãsuri".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, neputându-se constata existenţa vreunei discriminãri în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât este vorba de categorii diferite de furnizori de servicii medicale, respectiv publici şi privaţi, cãrora nu li se pot aplica reglementãri identice. Pe de altã parte, prin textele de lege criticate, drepturile furnizorilor privaţi sunt doar limitate, nu înlãturate, acestora fiindu-le lãsatã posibilitatea de a presta servicii de asistenţã medicalã fãrã nicio îngrãdire, în condiţiile încheierii contractului direct cu beneficiarul sau asigurãtorul privat.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã, aşa cum reiese din cuprinsul dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de dreptul exclusiv de a reglementa sistemul de organizare a asistenţei medicale, în vederea garantãrii dreptului cetãţenilor la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat. În acest context constituţional, a fost reglementat sistemul naţional de asistenţã medicalã de urgenţã şi de prim ajutor calificat, cuprinzând asistenţa medicalã publicã de urgenţã şi asistenţa medicalã privatã de urgenţã. Acestea sunt supuse unui tratament juridic diferenţiat sub aspectul finanţãrii, care este însã justificat de natura specificã a celor douã categorii de furnizori de asistenţã medicalã de urgenţã. Astfel, decontarea serviciilor prestate de unitãţile medicale organizate ca instituţii publice şi care nu au un scop comercial se face de cãtre casa de asigurãri de sãnãtate, în timp ce furnizorii de servicii medicale din sistemul privat, ce funcţioneazã în scop comercial, îşi pot deconta serviciile prestate de la asiguratorii privaţi. Pentru aceleaşi considerente, apreciazã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 45 din Constituţie. În ceea ce priveşte speţa indicatã de autorul excepţiei, cât şi prevederile art. 87 din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene, considerã cã acestea nu prezintã relevanţã în cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât se referã la categorii diferite de asistenţã medicalã, respectiv asistenţa medicalã publicã de urgenţã şi asistenţa medicalã privatã de urgenţã. Principiul egalitãţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune un tratament juridic diferenţiat pentru situaţii în mod obiectiv diferite.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91, art. 94 şi <>art. 95 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 91: "(1) Asistenţa medicalã publicã de urgenţã în faza prespitaliceascã este asiguratã de serviciile de ambulanţã judeţene şi de cel al municipiului Bucureşti, precum şi de echipajele integrate ale Serviciilor mobile de urgenţã, reanimare şi descarcerare (SMURD), aflate în structura inspectoratelor pentru situaţii de urgenţã, a autoritãţilor publice locale şi a spitalelor judeţene şi regionale.
(2) Personalul medical, precum şi personalul nemedical - ambulanţieri, pompieri şi conducãtori auto - din cadrul echipajelor care participã la acordarea asistenţei medicale publice de urgenţã în faza prespitaliceascã vor fi pregãtite în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sãnãtãţii Publice.
(3) Personalul din cadrul centrelor de apel unic de urgenţã 1-1-2, precum şi din cadrul dispeceratelor medicale va fi special pregãtit în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sãnãtãţii Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
(4) Centrele de apel unic de urgenţã 1-1-2 şi dispeceratele medicale pot avea în structura lor centre de expertizã regionale, în vederea furnizãrii unor informaţii specifice, precum şi în vederea coordonãrii la distanţã a activitãţii echipajelor de prim ajutor calificat aflate în misiune, pe baza informaţiilor obţinute telefonic sau prin sisteme de transmisie de date.
(5) Asistenţa medicalã publicã de urgenţã în faza prespitaliceascã se va acorda utilizând ambulanţe tip B şi C, construite şi dotate conform standardelor şi normelor europene în vigoare. În acordarea asistenţei medicale publice de urgenţã se pot utiliza şi autospeciale de transport echipaj medical, fãrã capacitate de transport pacient, nave, aeronave, precum şi alte mijloace autorizate de Ministerul Sãnãtãţii Publice.
(6) Asistenţii medicali din cadrul echipajelor de urgenţã prespitaliceascã vor fi instruiţi şi autorizaţi în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate, iar medicii vor fi unicii autorizaţi în utilizarea defibrilatoarelor manuale.
(7) Asistenţa medicalã publicã de urgenţã în faza spitaliceascã este asiguratã de spitalele orãşeneşti, municipale, judeţene şi regionale aflate în structura Ministerului Sãnãtãţii Publice şi/sau a autoritãţilor publice locale.";
- Art. 94: "(1) Asistenţa medicalã privatã de urgenţã în faza prespitaliceascã este asiguratã de serviciile private de ambulanţã, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asigurãtorul privat al acestuia sau la solicitarea directã a beneficiarului ori a oricãrei alte persoane, cu consimţãmântul acestuia.
(2) Personalul medical, precum şi personalul nemedical care participã la acordarea asistenţei medicale private de urgenţã în faza prespitaliceascã sunt pregãtite în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sãnãtãţii Publice. Programele de formare prevãd condiţiile de certificare a personalului medical, necesitãţile de formare continuã şi recertificarea acestuia.";
- Art. 95: "(1) Asistenţa medicalã privatã de urgenţã în faza spitaliceascã este asiguratã de spitalele private, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asigurãtorul privat al acestuia sau la solicitarea directã a beneficiarului ori a aparţinãtorilor acestuia. În cazul pacienţilor cu funcţiile vitale în pericol, spitalele private au obligaţia de a acorda gratuit primul ajutor, pânã la transferul acestora în condiţii de siguranţã la un spital public.
(2) Asistenţa medicalã privatã de urgenţã este acordatã de instituţii private, cu respectarea standardelor minime de calitate şi de operare impuse serviciilor publice de Ministerul Sãnãtãţii Publice.
(3) Asistenţa medicalã privatã de urgenţã include şi misiuni de ambulanţã aerianã asigurate în baza unor contracte cu beneficiarii sau cu asigurãtorii privaţi ai acestora."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi libertatea economicã. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 148 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 87 alin. (1) din Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene, prin care se aratã: "Cu excepţia situaţiilor când se prevede altfel în prezentul tratat, ajutoarele acordate de stat, sau cele acordate sub orice formã prin intermediul resurselor statului care distorsioneazã sau ameninţã cu distorsionarea concurenţei, prin favorizarea anumitor întreprinderi sau furnizori într-atât încât afecteazã comerţul dintre statele membre, sunt incompatibile cu piaţa comunã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticilor referitoare la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine cã acest text constituţional are în vedere egalitatea în drepturi între cetãţeni. Dobândind un sens mai larg, mai ales datoritã semnificaţiilor stabilite prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, principiul egalitãţii în drepturi a fost extins şi în ceea ce priveşte persoanele juridice, având în vedere cã acestea sunt constituite şi reprezintã voinţa unor persoane fizice. Chiar şi în aceastã interpretare extinsã, Curtea apreciazã, totuşi, cã acest principiu nu îşi gãseşte aplicarea atunci când este vorba de a compara regimul juridic al unor persoane fizice sau juridice de drept privat, cu sau fãrã scop comercial, cu cel cãruia îi sunt supuse instituţiile publice, ca persoane juridice înfiinţate prin acte de putere sau de dispoziţie ale autoritãţilor publice centrale sau locale în scopul realizãrii unor acţiuni fãrã caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial.
În legãturã cu acest aspect, trebuie arãtat şi faptul cã prevederile internaţionale şi jurisprudenţa invocate de autorul excepţiei se referã la acordarea de ajutoare unor întreprinderi sau furnizori antrenaţi în procesul economic concurenţial, iar nu la finanţarea unor unitãţi publice care furnizeazã anumite servicii populaţiei, fãrã scop comercial, în vederea îndeplinirii obligaţiilor sociale ale statului.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 45 din Constituţie, Curtea constatã cã, potrivit acestui text de lege, libertatea economicã, exercitatã în condiţiile legii, este garantatã. Astfel, aceastã libertate nu este absolutã, legiuitorul fiind liber sã stabileascã limitele şi condiţiile desfãşurãrii acesteia, atât pentru a asigura o anumitã disciplinã economicã, dar şi în funcţie de situaţiile specifice avute în vedere. În situaţia textelor de lege criticate, Curtea constatã cã acestea nu împiedicã persoanele interesate sã iniţieze şi sã desfãşoare o activitate comercialã prin asigurarea unor servicii medicale private de urgenţã şi nici nu creeazã discriminãri între persoane aflate în situaţii identice. Singura limitare care poate fi pusã în discuţie este doar aceea a imposibilitãţii serviciilor private de urgenţã de a încheia un contract cu casele de asigurãri de sãnãtate în vederea decontãrii asistenţei medicale acordate. Curtea apreciazã însã cã, în acest caz, nu se poate vorbi de o veritabilã restrângere a dreptului de a desfãşura o activitate economicã, de vreme ce aceastã libertate nu impune statului susţinerea ori decontarea serviciilor asigurate de comercianţii privaţi din bani publici, aşa cum este Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91, art. 94 şi <>art. 95 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Uman Serv" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 473/46/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
