Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Codul penal, excepţie ridicatã din oficiu de cãtre instanţa de judecatã în Dosarul nr. 19.844/4/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 19.844/4/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Codul penal, excepţie ridicatã din oficiu de cãtre instanţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã considerã cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, deoarece se acordã posibilitatea unor persoane care au funcţii administrative sã procedeze la o modificare în fapt a duratei de executare a pedepsei stabilite de magistrat.
Pe fond, condamnatul în cauzã, deşi a îndeplinit cerinţele referitoare la executarea corespunzãtoare a fracţiunii de pedeapsã, comisia de liberãri din cadrul penitenciarului a arãtat cã petentul a avut un comportament total necorespunzãtor, fiind sancţionat disciplinar de trei ori pentru nerespectarea regulamentului şi nu a fost recompensat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 din Codul penal - Liberarea condiţionatã, care au urmãtorul conţinut:
"Art. 59. - Dupã ce a executat cel puţin douã treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau cel puţin trei pãtrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stãruitor în muncã, disciplinat şi dã dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracţiunilor de pedeapsã prevãzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate. În acest caz însã, liberarea condiţionatã nu poate fi acordatã înainte de executarea efectivã a cel puţin jumãtate din durata pedepsei când aceasta nu depãşeşte 10 ani şi a cel puţin douã treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul executã mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsã arãtate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executã condamnatul."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile Codului penal care formeazã obiectul excepţiei stabilesc condiţiile în care o persoanã care executã o pedeapsã privativã de libertate poate fi liberatã condiţionat. Prevederile atacate nu contravin cu nimic normelor constituţionale referitoare la legalitatea pedepsei la care se referã autorul excepţiei. Dimpotrivã, prin aceste dispoziţii se oferã condamnatului posibilitatea de a fi eliberat, în condiţiile legii, înainte de executarea integralã a pedepsei, pentru a se reintegra social şi a-şi trãi viaţa în acord cu ordinea de drept.
De asemenea, Parlamentul este suveran în ceea ce priveşte stabilirea condiţiilor în care poate fi acordatã liberarea condiţionatã, aceasta nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au aceştia, prin voinţa legiuitorului. Toţi condamnaţii care, în acord cu prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, satisfac condiţiile impuse de lege, fie sub aspectul fracţiunilor de pedeapsã care trebuie executate, fie prin încadrarea în unul dintre cazurile speciale prevãzute de lege, se bucurã de acelaşi tratament.
Curtea constatã cã decizia de a propune sau nu liberarea condiţionatã este luatã de toţi membrii comisiei şi nu are drept consecinţã modificarea în fapt a duratei de executare a unei pedepse stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã, deoarece aceasta este supusã cenzurii instanţei de judecatã în a cãrei circumscripţie se aflã locul de deţinere.
Prin urmare, propunerea de liberare condiţionatã avansatã de comisie trebuie supusã unei proceduri jurisdicţionale, ca şi cererea condamnatului de liberare condiţionatã, judecãtorul având posibilitatea de a pronunţa o soluţie de admitere sau respingere a propunerii sau cererii de liberare condiţionatã, dupã analiza motivatã a tuturor condiţiilor de fond prevãzute de art. 59 alin. 1 din Codul penal, expresia "poate fi eliberat" neputând fi echivalentã cu dreptul discreţionar al unei autoritãţi administrative de a dispune în consecinţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Codul penal, excepţie ridicatã din oficiu de cãtre instanţa de judecatã în Dosarul nr. 19.844/4/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
