Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.297 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza intai si alin. (4) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 19 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza întâi şi alin. (4) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Ioan Presãcan în Dosarul nr. 7.639/306/2010 al Judecãtoriei Sibiu. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.157D/2010.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei personal şi asistat de avocatul Ionuţ Mateescu, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã dispoziţiile art. 129 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã limiteazã dreptul de proprietate, acestea adãugând la dispoziţiile Legii fundamentale. Astfel, deşi o persoanã fizicã trebuie sã facã aplicarea prevederilor art. 599 din Codul de procedurã civilã, organul fiscal, printr-un act administrativ, poate institui direct sechestrul asigurãtor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Având cuvântul în replicã, avocatul autorului excepţiei aratã cã în aceastã materie persoanele fizice trebuie sã se adreseze în prealabil instanţei de judecatã. Totodatã, considerã cã nu se poate reglementa printr-o ordonanţã în domeniul îndatoririlor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.639/306/2010, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza întâi şi alin. (4) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Ioan Presãcan într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate, permiţând instituirea sechestrului asigurãtor, instituie un drept discreţionar în favoarea organului fiscal, încãlcându-se astfel prevederile art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Legea fundamentalã. Totodatã, dispoziţiile de lege criticate nu corespund exigenţelor referitoare la accesibilitatea şi previzibilitatea normei juridice, atâta vreme cât "din cuprinsul normei nu se pot identifica toate informaţiile socotite apropriate cu privire la conţinutul şi condiţiile ei de aplicare". În plus faţã de cele arãtate, dispoziţiile art. 129 alin. (3), astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 165/2005, contravin şi prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece este interzis ca prin ordonanţã de urgenţã sã se reglementeze în domeniul îndatoririlor prevãzute de Legea fundamentalã. De asemenea, nu se poate reţine nici existenţa situaţiei extraordinare care sã determine adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 165/2005.
Judecãtoria Sibiu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza întâi şi alin. (4) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu urmãtorul conţinut: "(1) Mãsurile asigurãtorii prevãzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativã, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun mãsuri asigurãtorii sub forma popririi asigurãtorii şi sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când existã pericolul ca acesta sã se sustragã, sã îşi ascundã ori sã îşi risipeascã patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste mãsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţã, inclusiv în cazul efectuãrii de controale sau al antrenãrii rãspunderii solidare. Mãsurile asigurãtorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecãtoreşti ori de alte organe competente, dacã nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rãmân valabile pe toatã perioada executãrii silite, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi. Odatã cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii se transformã în mãsuri executorii.
(4) Mãsurile asigurãtorii se dispun prin decizie emisã de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului cã prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, dupã caz, mãsurile asigurãtorii vor fi ridicate."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la delegarea legislativã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 944 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 17 august 2010, Curtea a reţinut cã mãsurile asigurãtorii prevãzute de Codul de procedurã fiscalã constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma sechestrului asigurãtor sau a popririi asigurãtorii asupra veniturilor debitorului. În aceste condiţii, mãsurile asigurãtorii, potrivit textului de lege criticat, "rãmân valabile pe toatã perioada executãrii silite" şi, mai mult, "odatã cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii se transformã în mãsuri executorii".
Aceastã viziune a legiuitorului a fost determinatã de imperativul eficientizãrii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistreazã la bugetul de stat, iar finalitatea oricãrei proceduri de executare silitã este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligaţiei.
Distinct de cele reţinute, Curtea constatã, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, cã, atâta vreme cât mãsura reglementatã de textul de lege criticat are caracter provizoriu şi nu soluţioneazã fondul dreptului, nu poate fi reţinutã aceastã criticã. În plus, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferã legiuitorului competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
De altfel, Curtea observã cã art. 129 alin. (4) din Codul de procedurã fiscalã prevede cã mãsurile asigurãtorii vor fi ridicate în cazul în care debitorul constituie o garanţie la nivelul creanţei stabilite sau estimate, dupã caz.
În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa de precizie şi de previzibilitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza întâi şi alin. (4) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece norma juridicã contestatã este suficient de accesibilã şi formulatã cu destulã precizie pentru a permite reglarea conduitei celor interesaţi, avându-se în vedere şi prevederile de ansamblu în materia executãrii silite a creanţelor fiscale.
În final, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 129 alin. (3), astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 165/2005, contravin şi prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, textul criticat îndeplinind exigenţele prevederilor constituţionale precitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (1), (2), alin. (3) teza întâi şi alin. (4) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Ioan Presãcan în Dosarul nr. 7.639/306/2010 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
