Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.296 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) pct. IV si art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 30 din 13 ianuarie 2011
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. IV şi <>art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Dorin-Adrian Constantin în Dosarul nr. 2.293/221/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care aratã cã autorul acesteia solicitã modificarea textului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.293/221/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. IV şi <>art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale.
Excepţia a fost ridicatã de Dorin-Adrian Constantin cu prilejul soluţionãrii unul litigiu de asigurãri sociale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate, care instituie obligaţia asigurãrii în sistemul public de asigurãri sociale, sunt discriminatorii, întrucât excepteazã de la aceastã obligaţie anumite categorii de persoane. De asemenea, considerã cã este încãlcat şi dreptul la muncã, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la sãnãtate.
Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. IV şi <>art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 5 alin. (1) pct. IV: "În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: [...]
IV. persoanele care se aflã în una dintre situaţiile urmãtoare:
a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;
c) membri ai asociaţiei familiale;
d) persoane autorizate sã desfãşoare activitãţi independente;
e) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacã nu sunt asiguraţii acestora;";
f) alte persoane care realizeazã venituri din activitãţi profesionale;";
- Art. 6^1: "(1) Persoanele prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V care au cel puţin vârsta de 18 ani sunt obligate sã se asigure pe baza declaraţiei de asigurare. Declaraţia de asigurare se depune în termen de 30 de zile de la data încadrãrii în situaţia respectivã la casa teritorialã de pensii din raza de domiciliu sau de reşedinţã. Venitul lunar asigurat este cel stabilit prin declaraţia de asigurare."
Autorul excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 41 referitor la muncã şi protecţia socialã a muncii şi art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii. De asemenea, considerã cã se contravine şi dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea dreptului omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã un prim aspect criticat de autorul acesteia se referã la tratamentul diferenţiat instituit de lege între persoanele obligate sã plãteascã contribuţii de asigurãri de sãnãtate, aşa cum sunt cei cuprinşi în ipoteza prevederilor <>art. 5 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 19/2000, şi persoanele care nu sunt supuse acestei obligaţii, aşa cum sunt cei care nu realizeazã niciun venit. Prin urmare, acesta considerã cã se instituie o discriminare şi cã ar trebui sã poatã opta liber dacã doreşte sau nu sã se asigure în sistemul public de asigurãri sociale.
Faţã de aceste susţineri, Curtea reţine cã întregul sistem public de asigurãri sociale reprezintã una dintre manifestãrile cele mai complexe ale caracterului social al statului. Pornind de la necesitatea asigurãrii protecţiei persoanelor care sunt dezavantajate, în speţã a persoanelor ale cãror capacitãţi de muncã sunt reduse din cauza înaintãrii în vârstã, legiuitorul a constituit un sistem prin care acestea sã beneficieze în continuare de venituri care sã le asigure un trai decent şi dupã retragerea din activitatea profesionalã. Aceste venituri se raporteazã la valoarea contribuţiei din perioada activã a vieţii, dar, într-o proporţie semnificativã, sunt realizate, practic, din contribuţiile populaţiei active actuale. Solidaritatea, contributivitatea şi obligativitatea, ca principii fundamentale ale sistemului public de asigurãri sociale, apar, în aceastã perspectivã, ca expresii şi modalitãţi de concretizare ale caracterului social al statului.
Acesta este motivul pentru care obligaţia asigurãrii în sistemul public de pensii nu poate fi privitã ca facultativã decât în mãsura în care ea apare ca o opţiune suplimentarã, peste ceea ce legea deja a prevãzut ca fiind obligatoriu.
Referitor la instituirea unei diferenţe de tratament între persoanele care realizeazã venituri şi cele care nu realizeazã venituri, pe care autorul excepţiei o considerã ca fiind discriminatorie, Curtea constatã cã cele douã categorii de persoane comparate nu se aflã în situaţii identice. Or, principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, nu presupune uniformitate, ci aplicarea unui tratament juridic egal pentru situaţii egale. În mãsura în care situaţiile comparate sunt diferite, este justificatã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
De altfel, obligarea persoanelor care nu desfãşoarã nicio activitatea producãtoare de venit de a contribui ar fi contrarã înseşi prevederilor constituţionale care consacrã dreptul la un nivel de trai decent.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului referitoare la încãlcarea dreptului la muncã, Curtea reţine cã obligativitatea contribuţiei la sistemul de asigurãri sociale nu aduce nicio limitare dreptului persoanei de a-şi alege profesia, meseria sau ocupaţia, precum şi locul de muncã.
De asemenea, instituirea obligaţiei de a contribui la sistemul public de pensii nu aduce nicio atingere sãnãtãţii persoanei care este liberã sã aleagã o activitate producãtoare de venituri care sã nu îi afecteze starea sãnãtãţii.
În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea constatã cã prevederile de lege care constituie obiect al controlului de constituţionalitate nu cuprind dispoziţii referitoare la drepturile procesuale ale persoanei, astfel cã dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt incidente în speţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. IV şi <>art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Dorin-Adrian Constantin în Dosarul nr. 2.293/221/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
