Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.293 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si art. 278^1 alin. 8 si 9 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 745 din 8 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurel Bãdiţã în Dosarul nr. 11.275/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 17 din 14 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.275/288/2009, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 din Codul penal şi art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurel Bãdiţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 281 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi şi art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativã, deoarece, de vreme ce Parlamentul nu poate adopta decât legi constituţionale, organice şi ordinare, este evident cã nu poate emite o lege specialã cu referire la exercitarea fãrã drept a profesiei. În plus, art. 115 alin. (1) din Constituţie "consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul poate adopta decât o singurã lege specialã" - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specialã invocatã de <>art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995, pentru cã legea avocaturii este "LEGE ORGANICĂ, NU SPECIALĂ."
De asemenea, prevederile art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiţiei, deoarece se ignorã principiul de aplicabilitate generalã "non reformation in pejus". Pentru persoana scoasã de sub urmãrire penalã, textul criticat reprezintã o piedicã de a se adresa instanţei atât timp cât existã posibilitatea ca, prin propria cale de atac, sã-şi agraveze situaţia, redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rãu, dobândind calitatea de inculpat. Cunoscând acest lucru, persoana faţã de care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã are motive rezonabile sã se abţinã de la a se adresa instanţei judecãtoreşti pentru a nu-şi agrava propria situaţie. Aşa fiind, accesul la justiţie ar fi obstrucţionat.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 din Codul penal - Exercitarea fãrã drept a unei profesii şi art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã - Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacã legea specialã prevede ca sãvârşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã.";
- Art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã: "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã;
b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor.
În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 382 din 13 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 12 mai 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, statuând cã atât în Codul penal anterior, cât şi în diferite legi speciale au fost prevãzute dispoziţii incriminatoare pentru nerespectarea normelor privitoare la exercitarea meseriilor sau altor ocupaţii. În vederea sistematizãrii legislaţiei, s-a creat o singurã incriminare-cadru la care sã se poatã face trimitere prin legi speciale, legi care au fost adoptate atât înainte de anul 1989, cât şi ulterior.
În prezent sunt în vigoare mai multe astfel de legi speciale care reglementeazã desfãşurarea unor profesii, meserii sau a altor activitãţi şi prevãd cã exercitarea nelegalã a acestora constituie infracţiune, potrivit art. 281 din Codul penal.
Incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fãrã drept a unor profesii sau activitãţi, pentru care se cere o anumitã pregãtire şi, în consecinţã, sunt supuse autorizãrii, exprimã necesitatea apãrãrii unor valori sociale de o importanţã deosebitã, inclusiv viaţa şi integritatea fizicã şi psihicã ale persoanei, precum şi interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngãdui ca anumite profesiuni, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, sã fie practicate de persoane fãrã calificare şi fãrã rãspunderea necesarã în caz de urmãri periculoase ori pãgubitoare. Nu pot fi, de exemplu, toleraţi electricieni instalatori care efectueazã lucrãri de instalaţii electrice fãrã sã aibã pregãtirea şi, mai ales, rãspunderea pe care o astfel de activitate o presupune. Faptul cã aceleaşi cerinţe, cu aceleaşi consecinţe juridice, au fost impuse şi profesiei de avocat este o opţiune a legiuitorului, determinatã, astfel cum s-a mai arãtat, de o anumitã oportunitate, care intrã în activitatea de legiferare a Parlamentului.
De altfel, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege. Asigurarea unei asistenţe juridice calificate este un deziderat al legii speciale, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc sã practice aceastã profesie fiind datori sã respecte legea şi sã accepte regulile impuse de aceasta.
Profesia de avocat, ca de altfel şi alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel cã niciuna dintre prevederile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt nesocotite prin dispoziţiile de lege criticate.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 864 din 9 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea Constituţionalã a statuat cã prevederile art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul penal nu contravin principiului dreptului oricãrei persoane la un proces echitabil.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedurã penalã, reţinând cã plângerea prevãzutã de art. 278^1 reprezintã, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune principiului de generalã aplicabilitate în dreptul penal non reformatio in pejus.
Într-adevãr, deşi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui principiu cu prilejul soluţionãrii plângerii împotriva actelor procurorului, raţiuni identice cu cele care determinã extinderea aplicabilitãţii acestui principiu şi în alte situaţii decât cele prevãzute în art. 372 sau art. 385^8 din Codul de procedurã penalã justificã luarea sa în considerare şi în cazul procedurii reglementate de art. 278^1 din acelaşi cod.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurel Bãdiţã în Dosarul nr. 11.275/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
