Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.291 din 4 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prin raportare la prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 811 din 16 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Oprescu (Lumânãroiu) şi Ramona Lumânãroiu în Dosarul nr. 10.603/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu-Vâlcea şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.332D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 2.111 din 19 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.603/288/2009, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Oprescu (Lumânãroiu) şi Ramona Lumânãroiu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin cã obligarea plãţii cauţiunii ca o condiţie de acces la judecarea cererii de suspendare a executãrii silite încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Totodatã, se încalcã egalitatea în drepturi dintre debitor şi creditor, motivat de faptul cã primul trebuie sã plãteascã o cauţiune pentru a se judeca cererea sa de suspendare a executãrii silite, iar creditorul are dreptul de a-şi recupera eventualul prejudiciu care i s-a pricinuit în ipoteza respingerii contestaţiei la executare silitã.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã prin raportare la prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 148 alin. (2) lit. a) din Codul de procedurã fiscalã: "Executarea silitã se suspendã:
a) când suspendarea a fost dispusã de instanţã sau de creditor, în condiţiile legii; [...]";
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 136 alin. (5) privind proprietatea. De asemenea, este invocat art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat în numeroase cazuri, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare, spre exemplu prin Decizia nr. 1.362 din 27 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 24 martie 2010, sau Decizia nr. 50 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011.
Astfel, Curtea a statuat cã, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici.
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în concordanţã şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotãrârea din 10 mai 2001, pronunţatã în Cauza Z şi alţii contra Marii Britanii, paragraful 93, a statuat, de principiu, cã accesul liber la justiţie nu este absolut, el putând fi supus unor "restricţii legitime, cum ar fi [...], ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi [...]".
În ceea ce priveşte pretinsa inegalitate între debitor şi creditor, ca urmare a faptului cã debitorul trebuie sã plãteascã o cauţiune pentru a se judeca cererea sa de suspendare a executãrii silite, iar creditorul are dreptul de a-şi recupera eventualul prejudiciu care i s-a pricinuit în ipoteza respingerii contestaţiei la executare silitã, se constatã cã, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, în mãsura în care reglementãrile deduse controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, 44, 53 şi art. 136 alin. (5), autoarele excepţiei de neconstituţionalitate nu motiveazã în ce constã contrarietatea prevederilor criticate cu acestea, Curtea neputându-se substitui acestora prin invocarea unor motive de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Oprescu (Lumânãroiu) şi Ramona Lumânãroiu în Dosarul nr. 10.603/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
