Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.291 din 2 decembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin (2) lit. d), art. 141 si art. 145 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 4 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. d), <>art. 141 şi 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Badotherm - AMC" - S.A. din Vaslui în Dosarul nr. 476/333/2006 al Judecãtoriei Vaslui.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 476/333/2006, Judecãtoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. d), art. 141 şi <>art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Badotherm - AMC" - S.A. din Vaslui.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale atacate contravin art. 1 alin. (3), art. 16, 21, 24 şi 53 din Constituţie, deoarece prin procedura derogatorie de la normele dreptului comun pe care o instituie creeazã o discriminare a contribuabililor faţã de justiţiabilii din alte procese judiciare şi le îngrãdeşte acestora accesul la justiţie şi dreptul la apãrare.
Judecãtoria Vaslui apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 9 alin. (2) lit. d), art. 141 şi <>art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 9 alin. (2) lit. d): "Organul fiscal nu este obligat sã aplice prevederile alin. (1) când: [...]
d) urmeazã sã se ia mãsuri de executare silitã." [Alineatul (1) prevede cã, înaintea luãrii deciziei, organul fiscal este obligat sã asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere referitor la faptele şi împrejurãrile relevante în luarea deciziei.];
- Art. 141: "(1) Executarea silitã a creanţelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţã, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii.
(2) Titlul de creanţã devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanţã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: codul de identificare fiscalã, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6)Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silitã, potrivit legii, organelor prevãzute la art. 136.
(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionãrii contravenţionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de cãtre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducãtorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursã în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.
(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevãzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmãtoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnãtura organului care l-a emis şi dovada comunicãrii acestora, organul de executare va restitui de îndatã titlurile executorii organelor emitente.
(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de cãtre un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10) Instituţiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silitã, organelor fiscale, în baza unei convenţii încheiate cu Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã sau cu autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz.
(11) Pentru realizarea creanţelor prevãzute la alin. (10), Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã sau autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz, reţin o cotã de 15% din valoarea creanţelor fiscale stinse. Sumele se utilizeazã de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã sau autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz, ca venituri proprii, în condiţiile legii, pentru finanţarea cheltuielilor necesare îmbunãtãţirii activitãţii de administrare a creanţelor fiscale.
(12) Prevederile alin. (11) se aplicã şi în cazul în care prin legi speciale se stabilesc atribuţii de executare silitã pentru Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin unitãţile sale subordonate şi pentru alte venituri decât cele menţionate în prezentul cod.";
- Art. 145: "(1) Executarea silitã începe prin comunicarea somaţiei. Dacã în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuã mãsurile de executare silitã. Somaţia este însoţitã de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somaţia cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: numãrul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silitã; termenul în care cel somat urmeazã sã plãteascã suma prevãzutã în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectãrii acesteia."
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt urmãtoarele, în ordinea invocãrii lor:
1. <>Art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravine art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi art. 24 privind dreptul la apãrare.
2. Art. 141 şi 145 din aceeaşi ordonanţã contravin art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: asupra constituţionalitãţii <>art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , devenite dupã republicare art. 141 şi 145, Curtea s-a mai pronunţat într-o cauzã cu o motivare similarã şi cu aceleaşi dispoziţii constituţionale pretins a fi încãlcate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea, respingând excepţia privitoare la aceste prevederi, a reţinut cã art. 141 alin. (1), (2), (5)-(11) şi <>art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), deoarece principiul egalitãţii se referã la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, şi nu la egalitatea între persoane juridice şi autoritãţi publice.
Prin aceeaşi decizie, Curtea nu a reţinut nici susţinerea conform cãreia "titlurile executorii emise administrativ de cãtre Ministerul de Finanţe" sunt "exceptate de la controlul judiciar", ceea ce ar încãlca prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silitã, în condiţiile procedurale stabilite de lege.
Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedurã fiscalã, "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare [... ]", iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se introduce la instanţa judecãtoreascã competentã şi se judecã în procedurã de urgenţã".
Şi, în fine, Curtea nu a reţinut nici critica privind încãlcarea art. 53 din Constituţie, deoarece prin dispoziţiile art. 141 alin. (1), (2), (5)-(11) şi ale <>art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 nu se aduce nicio restrângere exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie şi nici dreptului la apãrare.
Considerentele deciziei menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. d), art. 141 şi <>art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Badotherm - AMC" - S.A. din Vaslui în Dosarul nr. 476/333/2006 al Judecãtoriei Vaslui.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
