Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.291 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 8 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Ionuţ Stoian în Dosarul nr. 16.798/302/2009, de Gheorghe Laurenţiu Bãlãnescu în Dosarul nr. 16.807/302/2009, de Gheorghe Ştefan Marian în Dosarul nr. 16.801/302/2009, de Radu Marian în Dosarul nr. 16.797/302/2009, de Constantin Mogoşanu în Dosarul nr. 15.216/302/2009, de Cãtãlin Virgil Ciuparu în Dosarul nr. 1.059/302/2010 şi de Andrei Cãtãlin Valeriu în Dosarul nr. 1.061/302/2010 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspund personal autorii Gheorghe Ştefan Marian, Radu Marian, Cãtãlin Virgil Ciuparu şi Andrei Cãtãlin Valeriu şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 430D/2010, nr. 432D/2010, nr. 433D/2010, nr. 434D/2010, nr. 442D/2010, nr. 3.738D/2010 şi nr. 3.739D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiei prezenţi în faţa Curţii nu se opun conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 432D/2010, nr. 433D/2010, nr. 434D/2010, nr. 442D/2010, nr. 3.738D/2010 şi nr. 3.739D/2010 la Dosarul nr. 430D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorilor excepţiei Gheorghe Ştefan Marian, Radu Marian, Cãtãlin Virgil Ciuparu şi Andrei Cãtãlin Valeriu, care pun concluzii de admitere, arãtând Curţii cã doresc sã execute pedeapsa într-un regim de detenţie mai blând.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat nu afecteazã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 16 februarie 2010, 3 februarie 2010, 29 aprilie 2010 şi 20 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 16.798/302/2009, nr. 16.807/302/2009, nr. 16.801/302/2009, nr. 16.797/302/2009, nr. 15.216/302/2009, nr. 1.059/302/2010 şi nr. 1.061/302/2010, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Ionuţ Stoian, Gheorghe Laurenţiu Bãlãnescu, Gheorghe Ştefan Marian, Radu Marian, Constantin Mogoşanu, Cãtãlin Virgil Ciuparu şi de Andrei Cãtãlin Valeriu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, deoarece sintagma "în mod excepţional" cuprinsã în textul de lege criticat lasã loc arbitrarului şi determinã o inegalitate a cetãţenilor, prin aceea cã lasã interpretarea legii la latitudinea unui organ de autoritate publicã, respectiv Comisia de individualizare a regimului pedepsei din cadrul penitenciarului. Se încalcã în acest mod şi dreptul la integritate psihicã al persoanei, deoarece decizia judecãtorului delegat se ia pe baza raportului comisiei, care poate dispune în mod excepţional, fãrã stabilirea unor limite, ce înseamnã regimul pe care urmeazã sã îl suporte condamnatul analizat. În plus, analiza de cãtre aceeaşi comisie a naturii şi modului de sãvârşire a infracţiunii, fãrã ca deţinutul sã aibã posibilitatea depunerii de probatorii, comisia urmând sã aibã în vedere situaţia reţinutã de instanţa care a pronunţat condamnarea, reprezintã un act de ingerinţã în actul autoritãţii judiciare, care nu este permis într-o ordine constituţionalã guvernatã de principiul separaţiei puterilor în stat.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi reprezintã expresia unui abuz de drept.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au urmãtorul conţinut: "(2) În mod excepţional, natura şi modul de sãvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.308 din 2 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, statuând cã scopul <>Legii nr. 275/2006 constã tocmai în stabilirea unui sistem de reguli şi criterii care stau la baza executãrii pedepselor privative de libertate. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din acest act normativ, "(2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevãzute de prezenta lege".
Dispoziţiile legale criticate, care reglementeazã posibilitatea ca persoanele condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depãşeşte 15 ani, sã fie incluse, în mod excepţional, în anumite condiţii, în regimul de executare a pedepsei imediat inferior ca grad de severitate regimului închis, constituie o aplicare a principiului mai sus menţionat şi nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale invocate.
Astfel, nu se poate reţine încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, constituitã în penitenciar în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 275/2006, nu constituie o imixtiune în activitatea instanţelor judecãtoreşti sau o încãlcare a competenţelor constituţionale ale acestora. În plus, potrivit <>art. 25 din Legea nr. 275/2006, împotriva modului de stabilire a regimului de executare de cãtre Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate formula plângere la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, astfel încât instanţa de judecatã decide asupra legalitãţii mãsurii contestate.
În legãturã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã individualizarea regimului de executare a pedepsei prin stabilirea unor criterii ce ţin de natura şi modul de sãvârşire a infracţiunii, precum şi de persoana condamnatului este justificatã de situaţia diferitã în care se aflã fiecare persoanã condamnatã. Prin urmare, textul de lege criticat este în concordanţã cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, astfel cã situaţii obiectiv diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferit.
Nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la lipsa de claritate a sintagmei "în mod excepţional", cuprinsã în textul de lege ce face obiectul excepţiei. Interpretarea sistematicã a textului de lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum şi interpretarea sa teleologicã relevã cu claritate sensul acestei sintagme, fãrã a lãsa vreun dubiu cu privire la voinţa legiuitorului. Problema aplicãrii în concret a acestui text de lege, invocatã de autorii excepţiei, care susţin cã, în practicã, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discreţionar, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Ionuţ Stoian în Dosarul nr. 16.798/302/2009, de Gheorghe Laurenţiu Bãlãnescu în Dosarul nr. 16.807/302/2009, de Gheorghe Ştefan Marian în Dosarul nr. 16.801/302/2009, de Radu Marian în Dosarul nr. 16.797/302/2009, de Constantin Mogoşanu în Dosarul nr. 15.216/302/2009, de Cãtãlin Virgil Ciuparu în Dosarul nr. 1.059/302/2010 şi de Andrei Cãtãlin Valeriu în Dosarul nr. 1.061/302/2010 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
