Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.290 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 alin. (2) si art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 749 din 10 noiembrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) şi <>art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Ciprian Vasile Radu în Dosarul nr. 1.230/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.230/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (2) şi <>art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Ciprian Vasile Radu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (5) referitoare la durata arestãrii preventive în cursul urmãririi penale şi art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, precum şi ale art. 6 paragraful 3 referitoare la drepturile oricãrui acuzat din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece în cadrul procedurii de executare a unui mandat european de arestare magistratul român este extrem de limitat, neputând cerceta decât forma şi conţinutul mandatului, fãrã a putea verifica aspecte de fond.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 77 alin. (2) - Definiţia mandatului european de arestare şi art. 90 - Procedura de executare a mandatului european de arestare din <>Legea nr. 302/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin <>art. I pct. 48 din Legea nr. 224/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, şi prin <>art. I pct. 45 din Legea nr. 222/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 77 alin. (2): "Mandatul european de arestare se executã pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.";
- Art. 90: "(1) Judecãtorul verificã mai întâi identitatea persoanei solicitate şi se asigurã cã acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau, în cazul prevãzut la art. 88^3, cã a fost informatã despre motivul reţinerii.
(2) Dacã persoana a fost reţinutã potrivit art. 88^3, judecãtorul poate dispune, prin încheiere motivatã, pe baza semnalãrii transmise prin Organizaţia Internaţionalã a Poliţiei Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu pãrãsi localitatea pe o duratã de 5 zile. În acest caz, instanţa amânã cauza şi fixeazã un termen de 5 zile pentru prezentarea de cãtre procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba românã.
(3) Dupã primirea mandatului european de arestare, judecãtorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevãzute la art. 91, efectele regulii specialitãţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea cãtre autoritatea judiciarã emitentã, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţãmântului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
(4) În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetãţean român, în vederea executãrii unei pedepse ori a unei mãsuri de siguranţã privative de libertate, judecãtorul întreabã persoana solicitatã dacã aceasta este de acord sã execute pedeapsa sau mãsura de siguranţã în statul membru emitent.
(5) În cazul în care persoana solicitatã declarã cã este de acord cu predarea sa, despre consimţãmântul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semneazã de cãtre judecãtor, grefier, apãrãtor şi persoana solicitatã. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacã persoana solicitatã a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialitãţii.
(6) În cazul prevãzut la alin. (5), dacã nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executãrii prevãzute la art. 88, judecãtorul se poate pronunţa prin sentinţã, potrivit art. 94, deopotrivã asupra arestãrii şi predãrii persoanei solicitate.
(7) Dacã persoana solicitatã nu consimte la predarea sa cãtre autoritatea judiciarã emitentã, procedura de executare a mandatului european de arestare continuã cu audierea persoanei solicitate, care se limiteazã la consemnarea poziţiei acesteia faţã de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
(8) În cazurile prevãzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecãtorul apreciazã necesar sã acorde un termen pentru luarea unei hotãrâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivatã.
(9) Instanţa verificã periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacã se impune menţinerea arestãrii în vederea predãrii. În acest sens, instanţa se pronunţã prin încheiere motivatã, ţinând seama de termenele prevãzute la art. 95.
(10) În toate cazurile, mãsura arestãrii în vederea predãrii poate fi luatã numai dupã ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apãrãtorului. Durata iniţialã a arestãrii nu poate depãşi 30 de zile, iar durata totalã, pânã la predarea efectivã cãtre statul membru emitent, nu poate depãşi în niciun caz 180 de zile.
(11) În cazul în care persoana solicitatã este pusã în libertate, instanţa dispune faţã de aceasta mãsura obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, dispoziţiile art. 145 din Codul de procedurã penalã aplicându-se în mod corespunzãtor. În acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotãrârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predãrii cãtre autoritatea judiciarã emitentã.
(12) Dacã judecãtorul apreciazã cã în cauzã se impune solicitarea de informaţii sau garanţii suplimentare autoritãţii judiciare emitente, amânã cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile.
(13) Dupã întocmirea sentinţei prevãzute la art. 94 sau a încheierii prevãzute la alin. (2) ori (9), dupã caz, judecãtorul emite de îndatã un mandat de arestare. Dispoziţiile Codului de procedurã penalã cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplicã în mod corespunzãtor.
(14) Şedinţa de judecatã este publicã, afarã de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecãtorul apreciazã cã se impune judecarea cauzei în şedinţã secretã. Participarea procurorului este obligatorie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.193 din 24 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 28 octombrie 2009, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 90 din Legea nr. 302/2004, statuând cã autoritatea judecãtoreascã românã chematã sã execute un mandat european de arestare poate hotãrî asupra predãrii, dar nu poate sã se pronunţe cu privire la temeinicia mãsurii preventive sau a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate în statul solicitant. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotãrârea respectivã, unde persoana solicitatã va beneficia de toate garanţiile procesuale existente.
Aşa fiind, Curtea constatã cã protecţia invocatã de autorul excepţiei nu poate fi convertitã într-o cauzã de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat strãin, judecãtorul român hotãrând asupra arestãrii persoanei solicitate în temeiul legii numai dupã ce a verificat, în prealabil, dacã au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţã cu privire la temeinicia urmãririi sau condamnãrii dispuse de autoritatea strãinã ori asupra oportunitãţii arestãrii. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocã a hotãrârilor penale. Totodatã, este de semnalat cã nu poate fi pus semnul egalitãţii între privarea de libertate dispusã ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi cea dispusã ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivã emis de judecãtorul român în condiţiile Codului de procedurã penalã.
De asemenea, mãsura arestãrii provizorii dispusã în vederea predãrii cãtre un stat membru al Uniunii Europene constituie o mãsurã privativã de libertate temporarã, în acord cu art. 23 din Constituţia României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevãzute de art. 24, partea având la îndemânã toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care poate invoca unul dintre motivele de refuz al executãrii, are dreptul de a fi informatã cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, are dreptul de a fi audiatã şi asistatã de un apãrãtor ales sau numit din oficiu, are dreptul la un interpret dacã nu înţelege ori nu vorbeşte limba românã şi are posibilitatea de a formula recurs împotriva hotãrârii referitoare la arestare etc.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv pentru dispoziţiile <>art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) şi <>art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Ciprian Vasile Radu în Dosarul nr. 1.230/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
