Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marius Radu în Dosarul nr. 4.305/288/2010 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.162D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile criticate nu încalcã dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, potrivit cãrora nu mai este necesarã încuviinţarea executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti care a fost certificatã cu titlu executoriu european.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 1.002/EX din 13 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.305/288/2010, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marius Radu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de executare silitã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 şi art. 148 alin. (2) raportat la art. 5, art. 24 şi art. 25 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului. Dacã normele criticate se interpreteazã în sensul cã doar hotãrârile judecãtoreşti pronunţate de instanţele din România, învestite cu formulã executorie, sunt supuse încuviinţãrii executãrii silite, iar hotãrârile judecãtoreşti învestite cu titlu executoriu european nu sunt supuse încuviinţãrii executãrii silite, se creeazã o discriminare între creditorii care deţin un titlu executoriu european şi cei care deţin o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã de instanţele din România, învestitã cu formulã executorie, creditori care în proporţie de 90% sunt cetãţeni români, încãlcându-se chiar art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 373^1: "Cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu, se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare încuviinţeazã executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singurã încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executãrii silite.
În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executãrii silite, executorul judecãtoresc poate proceda la executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevãzute de lege, dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzãtor. Încuviinţarea executãrii silite este de drept valabilã şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecãtoresc în cadrul procedurii de executare silitã încuviinţate.
Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite numai dacã:
1. cererea de executare silitã este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;
2. titlul nu a fost învestit cu formulã executorie, dacã, potrivit legii, aceastã cerinţã este necesarã pentru pornirea executãrii silite;
3. creanţa nu este certã, lichidã şi exigibilã;
4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silitã;
5. existã alte impedimente prevãzute de lege. Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
În tot cursul executãrii, executorul judecãtoresc este obligat sã aibã rol activ, stãruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integralã şi cu celeritate a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor pãrţilor şi ale altor persoane interesate.
Dacã socoteşte cã este în interesul executãrii, executorul judecãtoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lãmuriri în legãturã cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comunã pe cote-pãrţi sau în devãlmãşie, asupra cãrora se poate efectua executarea, cu arãtarea locului unde se aflã acestea, precum şi pentru a-l determina sã execute de bunãvoie obligaţia sa, arãtându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuãrii executãrii silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lãmuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag rãspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevãzute de art. 1082 alin. 2, dacã fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevãzute de legea penalã.
În situaţia prevãzutã la art. 371^7 alin. 1, executorul judecãtoresc este dator sã punã în vedere pãrţii sã îşi îndeplineascã de îndatã obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 148 alin. (2) care prevãd prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementãri cu caracter obligatoriu, faţã de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, este invocat şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii, precum şi art. 5, art. 24 şi art. 25 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate, publicat în JOUE seria L nr. 143 din 30 aprilie 2004.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la presupusa discriminare între creditorii care deţin un titlu executoriu european şi cei care deţin o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã de instanţele din România, învestitã cu formulã executorie, precum şi faptul cã dispoziţiile criticate ar încãlca art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, raportate la unele prevederi ale Regulamentului (CE) nr. 805/2004, este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele motive:
Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate, la articolele indicate de autorul excepţiei prevede urmãtoarele:
- Art. 5. - Eliminarea procedurii de exequatur - "O hotãrâre judecãtoreascã care a fost certificatã ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscutã şi executatã în celelalte state membre, fãrã a fi necesarã încuviinţarea executãrii şi fãrã a fi posibilã contestarea recunoaşterii sale.";
- Art. 24. - Tranzacţiile judiciare - "(1) O tranzacţie judiciarã privind o creanţã în sensul articolului 4 alineatul (2), aprobatã de cãtre o instanţã judecãtoreascã sau încheiatã în faţa unei instanţe în cursul unei proceduri judiciare şi executorii în statul membru în care a fost aprobatã sau încheiatã, este, pe bazã de cerere adresatã instanţei prin care a fost aprobatã sau în faţa cãreia a fost încheiatã, certificatã ca titlu executoriu european utilizând formularul-tip prevãzut în anexa II.
(2) O tranzacţie judiciarã certificatã ca titlu executoriu european în statul membru de origine se executã în celelalte state membre fãrã sã fie necesarã încuviinţarea executãrii şi fãrã sã fie posibilã opoziţia la forţa sa executorie.
(3) Dispoziţiile capitolului II, cu excepţia articolului 5, articolului 6 alineatul (1) şi articolului 9 alineatul (1) şi ale capitolului IV, cu excepţia articolului 21 alineatul (1) şi articolului 22, se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 25. - Actele autentice - "(1) Un act autentic privind o creanţã în sensul articolului 4 alineatul (2), executoriu într-un stat membru, este, pe bazã de cerere adresatã autoritãţii desemnate de statul membru de origine, certificat ca titlu executoriu european utilizând formularul-tip prevãzut în anexa III.
(2) Un act autentic certificat ca titlu executoriu european în statul membru de origine se executã în celelalte state membre fãrã sã fie necesarã încuviinţarea executãrii şi fãrã sã fie posibilã opoziţia la forţa sa executorie.
(3) Dispoziţiile capitolului II, cu excepţia articolului 5, articolului 6 alineatul (1) şi articolului 9 alineatul (1) şi ale capitolului IV, cu excepţia articolului 21 alineatul (1) şi articolului 22, se aplicã în mod corespunzãtor."
Din economia textelor Regulamentului (CE) nr. 805/2004, Curtea observã cã acestea stabilesc, în esenţã, recunoaşterea şi executarea unei hotãrâri judecãtoreşti care a fost certificatã ca titlu executoriu european în statul membru de origine, fãrã a fi necesarã o procedurã privind încuviinţarea.
Astfel, s-a eliminat procedura de exequatur, în ce priveşte recunoaşterea şi executarea hotãrârilor judecãtoreşti provenite din spaţiul Uniunii Europene, ceea ce echivaleazã cu o derogare de la prevederile Cap. XII, Secţiunea IV - Efectele hotãrârilor strãine - din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992. De altfel, în vederea aplicãrii Regulamentului (CE) nr. 805/2004, prin Legea nr. 191/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2006 privind unele mãsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 425 din 26 iunie 2007, au fost stabilite anumite reguli procedurale.
Curtea constatã cã prevederile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã şi cele ale Regulamentului (CE) nr. 805/2004 se referã la categorii diferite de acte juridice, pe de o parte, hotãrâri judecãtoreşti pronunţate de instanţele din România, pentru care este necesarã încuviinţarea executãrii, şi, pe de altã parte, hotãrâri judecãtoreşti care au fost certificate ca titlu executoriu european în statul membru de origine, recunoscute şi executate în celelalte state membre, fãrã a fi necesarã încuviinţarea,
Aşadar, în ceea ce priveşte presupusa discriminare între creditorii care deţin un titlu executoriu european şi cei care deţin o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã de instanţele din România, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât, astfel cum s-a statuat în numeroase cauze, principiul egalitãţii nu are semnificaţia uniformitãţii, acesta presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite.
Or, diferenţa esenţialã între cele douã categorii de creditori este datã de un element de extraneitate, reprezentat de statul în care este pronunţatã hotãrârea judecãtoreascã. Rezultã cã situaţiile de fapt care sunt reglementate sunt diferite, astfel încât şi tratamentul juridic aplicat acestora trebuie sã fie diferit.
De altfel, Curtea reţine cã între încuviinţarea executãrii, reglementatã de art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, şi titlul executoriu european, parte a programului privind mãsurile de punere în practicã a principiului recunoaşterii reciproce a hotãrârilor judecãtoreşti în materie civilã şi comercialã, pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene, existã asemãnãri atât sub aspectul obţinerii acestora, cât şi sub aspectul rezultatului celor douã proceduri, ceea ce demonstreazã cã scopul instituirii lor este acelaşi, dar procedura de obţinere este diferitã, tocmai datoritã elementelor de extraneitate ce intervin.
În consecinţã, Curtea nu poate reţine încãlcarea principiului egalitãţii prevãzut de art. 16 din Constituţie şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În fine, Curtea constatã cã prevederile art. 148 nu au relevanţã în cauzã, întrucât aceste norme constituţionale stabilesc aplicarea prioritarã a reglementãrilor comunitare cu caracter obligatoriu faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, astfel cã aceasta ţine de modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor criticate, aspect ce este de competenţa instanţelor de judecatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marius Radu în Dosarul nr. 4.305/288/2010 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
