Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Adriana Anca Opriş în Dosarul nr. 1.112/296/2009 al Judecãtoriei Satu Mare.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.112/296/2009, Judecãtoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Adriana Anca Opriş într-o cauzã ce are ca obiect stabilirea programului de vizitare al minorului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile criticate au o redactare ambiguã ce nu corespunde actualelor necesitãţi sociale, prin aceasta fiind încãlcate drepturi fundamentale constituţionale, cum este cel privitor la integritatea psihicã a copiilor şi dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi protecţia copiilor.
Judecãtoria Satu Mare apreciazã cã prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, ci sunt în deplinã concordanţã cu prevederile emise ulterior în materie, respectiv <>Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã mãsurile reglementate de acestea au caracter accesoriu în raport cu mãsura încredinţãrii copilului, permiţând exercitarea în mod direct a supravegherii, ajutorãrii şi îndrumãrii minorilor, chiar şi în ipoteza în care minorul refuzã pãstrarea legãturilor personale cu pãrintele cãruia nu i-a fost încredinţat. Face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 82/2003 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având urmãtorul conţinut: "Pãrintele divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimã, familialã şi privatã şi ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã art. 43 alin. 3 din Codul familiei reglementeazã dreptul pe care îl are pãrintele cãruia nu i s-a încredinţat copilul de a pãstra legãturi personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã.
Curtea constatã cã prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 82 din 25 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 26 martie 2003, Curtea a reţinut cã textul de lege dedus controlului instituie termenul de drepturi ale pãrintelui divorţat cãruia nu i s-a încredinţat copilul. Astfel, acesta pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu copilul şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lui profesionalã în opoziţie cu terţele persoane şi alãturi de celãlalt pãrinte, cãruia i s-a încredinţat copilul.
Totodatã, pãrintele cãruia nu i s-a încredinţat copilul este debitorul obligaţiilor corelative drepturilor recunoscute de lege, fiind ţinut sã asigure alãturi de fostul sãu soţ, tot în calitate de pãrinte, realizarea efectivã a drepturilor conferite acestuia de lege. O atare conduitã cooperantã este impusã de împrejurarea cã drepturile menţionate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice pãrinte faţã de copilul sãu şi care subzistã atât timp cât pãrintele nu este decãzut din drepturile pãrinteşti.
Curtea constatã cã susţinerea potrivit cãreia art. 43 alin. 3 din Codul familiei contravine prevederilor constituţionale consacrate de art. 26 alin. (1) şi de art. 49 alin. (1) nu poate fi reţinutã, cu atât mai mult cu cât reglementarea criticatã instituie o modalitate prin care autoritãţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi ocroti viaţa intimã, familialã şi privatã, constituind totodatã o componentã a regimului special de protecţie şi asistenţã a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 26 alin. (2) din Constituţie, este evident cã prin persoana fizicã îndreptãţitã sã dispunã de ea însãşi şi fãrã a încãlca drepturile şi libertãţile altora legiuitorul constituant a avut în vedere persoana fizicã cu capacitate deplinã de exerciţiu şi experienţã de viaţã, care are posibilitatea de a-şi valorifica acest drept în deplinã cunoştinţã de cauzã, ceea ce nu se regãseşte în persoana unui minor, lipsit de capacitate de exerciţiu.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Adriana Anca Opriş în Dosarul nr. 1.112/296/2009 al Judecãtoriei Satu Mare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
