Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.287 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 724 din 29 octombrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Olenici (Olenci) în Dosarul nr. 3229.1/103/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3229.1/103/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Olenici (Olenci).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la egalitatea între cetãţeni, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare şi art. 57 referitoare la Exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, deoarece menţionarea obligativitãţii depunerii la poştã a actelor pentru instanţele de judecatã numai prin "scrisoare recomandatã" afecteazã dreptul la apãrare şi la un proces echitabil, creând totodatã un cadru favorabil discriminãrii pe criterii de avere. Apreciazã cã actele de procedurã trimise instanţelor judecãtoreşti prin poştã ar trebui socotite în termen, indiferent de modalitatea în care au fost predate la oficiul poştal, înainte de împlinirea termenului.
În fond, instanţa de apel a respins apelul promovat de autorul excepţiei şi a constatat cã acesta a fost depus prin "scrisoare simplã", în loc de "scrisoare recomandatã". Astfel, în mod greşit instanţa a constatat apelul ca tardiv introdus, câtã vreme data poştei - de primire a plicului, deci de expediere (respectiv 18 mai 2009) se încadreazã în termenul de 10 zile prevãzut de lege pentru declararea cãii de atac, în condiţiile în care instanţa de fond s-a pronunţat la data de 7 mai 2009, iar ziua de 17 mai 2009 cade într-o duminicã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, acestea nu contravin sub niciun aspect principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nu implicã un tratament juridic diferenţiat faţã de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã. De asemenea, acestea sunt menite sã asigure dreptul la apãrare şi dreptul pãrţilor interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, precum şi de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile menite sã le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Termenele privind luarea, menţinerea şi revocarea mãsurilor preventive sunt termene substanţiale, fiind reglementate în vederea protejãrii unor drepturi şi interese, în considerarea unor situaţii speciale în care s-ar afla persoana care trebuie sã exercite un anumit drept. În fapt, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinatã de modul de interpretare şi aplicare a legii de cãtre organele judiciare, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale stabilite prin lege.
Dispoziţiile art. 57 din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 187 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Acte considerate ca fãcute în termen, care au urmãtorul conţinut: "Actul depus înãuntrul termenului prevãzut de lege la administraţia locului de deţinere ori la unitatea militarã sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandatã este considerat ca fãcut în termen. Înregistrarea sau atestarea fãcutã de cãtre administraţia locului de deţinere pe actul depus, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea fãcutã de unitatea militarã pe actul depus, servesc ca dovadã a datei depunerii actului."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalitãţii în drepturi, întrucât se aplicã fãrã nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice. În plus, acestea reprezintã o concretizare a dreptului la apãrare şi a liberului acces la justiţie, partea nemulţumitã de soluţia pronunţatã în fond putându-se adresa instanţei de apel cu respectarea termenelor şi condiţiilor prevãzute de lege. De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, pãrţile interesate pot exercita cãile de atac "în condiţiile legii". Or, prevederile legale criticate constituie o aplicare a acestora, fiind totodatã norme de procedurã, care, în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, "sunt prevãzute numai prin lege".
Dispoziţiile art. 57 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
În ceea ce priveşte celelalte aspecte, Curtea constatã cã depãşesc sfera sa de competenţã, întrucât nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a normelor juridice contestate, ci numai asupra înţelesului lor contrar Legii fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Olenici (Olenci) în Dosarul nr. 3229.1/103/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
