Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.284 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 724 din 29 octombrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Liliana Budãrãscu în Dosarul nr. 3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia penalã şi de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 140D/2010 şi nr. 893D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 893D/2010 la Dosarul nr. 140D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 octombrie 2009 şi 5 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.482/90/2009 şi nr. 828/42/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia penalã şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 141 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Maria Liliana Budãrãscu şi Gheorghe Constantin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la Egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 23 referitoare la Libertatea individualã, şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitoare la Interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 referitoare la Dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã şi art. 1 din Protocolul nr. 12 referitoare la Interzicerea generalã a discriminãrii, ambele adiţionale la Convenţie, deoarece lipsa unei cãi de atac în cazul respingerii cererii şi posibilitatea exercitãrii recursului în cazul în care cererea a fost admisã încalcã textele constituţionale invocate, prin aceea cã afecteazã dublul grad de jurisdicţie şi "principiul egalitãţii armelor" ca o componentã a procesului echitabil în sensul Convenţiei şi instituie o discriminare favorabilã acuzãrii.
Tribunalul Vâlcea - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece, chiar dacã principiul dublului grad de jurisdicţie poate comporta în unele cazuri restrângeri, în special în chestiuni ce nu privesc asupra fondului, verificarea legalitãţii mãsurilor luate de o instanţã cu privire la libertatea unei persoane, încã prezumate nevinovate, fãrã îndoialã, trebuie supusã controlului ierarhic jurisdicţional.
De asemenea, spre deosebire de prima tezã a textului contestat ce oferã inculpatului dreptul la un recurs imediat atunci când se dispune luarea unei mãsuri preventive, revocarea sau încetarea acesteia sau când se dispune menţinerea mãsurii, în teza finalã a aceluiaşi articol, o încheiere prin care se respingere cererea nu este supusã niciunei cãi de atac. O astfel de situaţie este de naturã a afecta principiul egalitãţii armelor, punând procurorul pe o poziţie evident avantajoasã faţã de inculpat şi faţã de apãrare.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este parţial neîntemeiatã. Astfel, poate fi supusã unei eventuale discuţii doar contrarietatea dispoziţiei legale contestate cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Analiza ar trebui sã priveascã însã dispoziţiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedurã penalã în integralitatea sa.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. 1 teza ultimã, cu denumirea marginalã Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţã în cursul judecãţii privind mãsurile preventive, din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
Art. 141 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã:
"Încheierea datã în primã instanţã şi în apel, prin care se dispune luarea unei mãsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a mãsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestãrii preventive, poate fi atacatã separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Încheierea prin care prima instanţã sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a mãsurii preventive nu este supusã niciunei cãi de atac."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 156 din 27 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã penalã, statuând cã încheierile, ca specie de hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţioneazã fondul cauzei, nu pot fi atacate, de regulã, decât odatã cu hotãrârile judecãtoreşti care soluţioneazã fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentinţele şi deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, cã încheierile pot fi atacate cu recurs numai odatã cu sentinţa sau cu decizia atacatã, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale, prevãzute de art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie. Regula exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor numai odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfãşurãrii procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã la art. 6 paragraful 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, prin care se soluţioneazã fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.
Faptul cã încheierea prin care se respinge cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã niciunei cãi de atac se explicã, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivã a procesului, iar pe de altã parte, prin aceea cã ea poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
De altfel, o problemã juridicã similarã, referitoare la faptul cã încheierea de şedinţã prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã separat cãii de atac a recursului, ce viza constituţionalitatea art. 141 alin. 1 teza a doua şi a art. 140^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, a fost tratatã de Curte cu ocazia pronunţãrii <>deciziilor nr. 15 din 20 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, şi nr. 121 din 1 martie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 22 martie 2005.
Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Liliana Budãrãscu în Dosarul nr. 3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia penalã şi de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
