Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.283 din 25 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 17 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, excepţie ridicatã de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal, rãspunde autorul excepţiei personal şi asistat de cãtre avocatul Cãtãlin Georgescu, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei. În acest sens, aratã cã autorul excepţiei a comunicat o adresã prin care solicitã Curţii Constituţionale sã ia în considerare, la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, atât prevederile <>Legii nr. 214/2008 pentru completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate industrialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008, care intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, cât şi dispoziţiile Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectualã.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul autorului excepţiei invocã, în completarea notelor scrise depuse la dosar în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, principiul aplicãrii directe a dreptului comunitar, principiul egalitãţii de tratament, al siguranţei juridice şi protecţiei legitime şi principiul proporţionalitãţii, acest din urmã principiu fiind calificat de cãtre acesta ca fiind principiu al dreptului comunitar şi constituţional, deopotrivã. Subliniazã faptul cã textul de lege criticat este contrar principiului proporţionalitãţii, consacrat constituţional în art. 53 alin. (2) din Legea fundamentalã, şi solicitã Curţii Constituţionale sã se pronunţe asupra acestui aspect, arãtând cã, prin aceasta, Curtea nu se transformã în legislator pozitiv. Totodatã, susţine aplicarea cu prioritate a prevederilor din dreptul comunitar în materie, în temeiul principiului aplicãrii directe a acestuia, considerând cã acest principiu este opozabil deopotrivã atât judecãtorului de drept comun, cât şi judecãtorului constituţional, având în vedere dispoziţiile consituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, invocã încãlcarea dispoziţiilor Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectualã, care, în art. 1, prevede domeniul de reglementare, respectiv mãsurile, procedurile şi mijloacele de reparaţie necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectualã, iar în art. 3 stabileşte obligaţia statelor membre de a reglementa mãsuri, proceduri şi mijloace de reparaţie corecte şi echitabile, care sã nu fie complicate în mod inutil sau costisitoare, ori sã presupunã termene nerezonabile sau sã atragã întârzieri nejustificate, pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectualã. În acelaşi mod, invocã şi prevederile <>Legii nr. 214/2008 pentru completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate industrialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008, care intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, şi aratã cã acest act normativ reglementeazã în mod echitabil şi adecvat mãsuri de respectare a drepturilor de proprietate intelectualã. Susţine cã, de vreme ce actul normativ menţionat intrã în vigoare la o datã ulterioarã pronunţãrii deciziei Curţii în prezenta speţã, subzistã contrarietatea textului de lege criticat în raport cu principiul proporţionalitãţii. Totodatã, invocã practica instanţelor judecãtoreşti, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cãreia acţiunea privind drepturile bãneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate pânã la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 64/1991 , trebuie introdusã în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, în caz contrar operând prescripţia dreptului material la acţiune. Din aceastã perspectivã, aratã cã critica de neconstituţionalitate priveşte atât o problemã de aplicare a legii, cât şi o problemã de inechitate şi neconstituţionalitate a acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile de lege criticate trebuie analizate raportat la dispoziţiile Constituţiei, iar nu raportat la dispoziţiile unei legi care urmeazã sã intre în vigoare. Totodatã, precizeazã cã principiile invocate de cãtre autor, respectiv principiul aplicãrii directe a normelor comunitare, se adreseazã instanţelor judecãtoreşti, iar nu instanţei de contencios constituţional. Cu privire la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor art. 16, 20, 44 şi 53 din Legea fundamentalã, considerã cã aceasta este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 40.024/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Excepţia a fost ridicatã de Dan Grigore într-o cauzã civilã având ca obiect un brevet de invenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât acesta "nu instituie proceduri şi garanţii adecvate care sã recunoascã, sã garanteze şi sã protejeze dreptul de proprietate intelectualã, inclusiv drepturile inventatorilor, nãscute în temeiul <>Legii nr. 62/1974 ". Susţine cã se creeazã o discriminare faţã de inventatorii ale cãror drepturi rezultã din invenţiile brevetate potrivit <>Legii nr. 64/1991 şi "care se bucurã de recunoaşterea drepturilor lor pe toatã durata de protecţie acordatã prin brevet".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere aratã cã, potrivit reglementãrii criticate, este recunoscutã creanţa pe care o are inventatorul nerecompensat sau parţial recompensat. Ca atare, posibilitatea negocierii acestei creanţe, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislaţiei anterioare, nu are caracter discriminatoriu. Totodatã, apreciazã cã motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege ca atare, ci interpretarea şi aplicarea datã acestuia, chestiune care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.
Totodatã, apreciazã cã motivele invocate privesc, în esenţã, modul de interpretare şi de aplicare a legii de cãtre instanţele de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007, având urmãtorul conţinut: "Drepturile bãneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se vor negocia între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia. În aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile bãneşti maxime cuvenite inventatorului, prevãzute în legea aplicabilã la data înregistrãrii cererii de brevet. În cazul neînţelegerii între pãrţi, drepturile bãneşti se vor stabili potrivit prevederilor art. 63."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 relative la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Totodatã, considerã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã textul de lege criticat se referã la drepturile patrimoniale ale inventatorilor, parţial recompensate sau nerecompensate pânã la data intrãrii în vigoarea a <>Legii nr. 64/1991 , pentru invenţiile brevetate sub vechea reglementare, aplicate de cãtre titular, şi care urmeazã a se stabili prin negociere între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia.
Analizând motivele de neconstituţionalitate potrivit cãrora textul de lege criticat "nu instituie proceduri şi garanţii adecvate care sã recunoascã, sã garanteze şi sã protejeze dreptul de proprietate intelectualã, inclusiv drepturile inventatorilor, nãscute în temeiul <>Legii nr. 62/1974 ", Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, Curtea observã cã textul de lege criticat are drept scop tocmai recompensarea integralã a inventatorilor pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile legislaţiei anterioare, preluate prin efectul cesiunii legale de cãtre unitãţile economice la care îşi desfãşurau activitatea şi care au fost parţial recompensate sau chiar nerecompensate pânã la data intrãrii în vigoarea a <>Legii nr. 64/1991 . Se prevede, astfel, cã "drepturile bãneşti cuvenite inventatorilor" urmeazã a se stabili între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia - titulara brevetului - prin negociere, care va începe de la drepturile bãneşti maxime cuvenite inventatorului, prevãzute în legea aplicabilã la data înregistrãrii cererii de brevet, respectiv <>Legea nr. 62/1974 . Potrivit acestui din urmã act normativ, "autorii invenţiilor" aplicate în economia naţionalã erau recompensaţi material "în funcţie de avantajele economice şi sociale postcalculate", recompensa bãneascã anualã putându-se stabili "pânã la nivelul de trei ori retribuţia tarifarã lunarã a funcţiei de cercetãtor ştiinţific principal din ramura respectivã", iar plata ei se fãcea numai pe perioada în care invenţia se aplica efectiv. O prevedere similarã se regãseşte şi în <>art. 36 din Legea nr. 64/1991 , potrivit cãreia "drepturile patrimoniale se stabilesc în funcţie de efectele economice şi/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al invenţiei" pentru perioada de exploatare a acesteia.
Având în vedere toate acestea, Curtea reţine cã prevederile criticate dau expresie tocmai principiului constituţional al garantãrii dreptului de proprietate, prin ocrotirea drepturilor patrimoniale ale inventatorilor, "autori ai invenţiilor" brevetate şi aplicate sub imperiul <>Legii nr. 62/1974 .
Referitor la susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã prevederile criticate sunt contrare regulii proporţionalitãţii, consacratã de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, Curtea observã cã verificarea proporţionalitãţii aparţine competenţei sale de control atâta timp cât restrângerea are ca obiect exerciţiul unor drepturi sau libertãţi cetãţeneşti, restrângere neconstatatã în prezenta cauzã. Principiul proporţionalitãţii, potrivit dispoziţiilor constituţionale menţionate, are urmãtorul conţinut: "Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii". Or, textul de lege criticat nu dispune restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale ale cetãţeanului, ci recompensarea integralã a inventatorilor pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile legislaţiei anterioare, preluate prin efectul cesiunii legale de cãtre unitãţile economice la care îşi desfãşurau activitatea şi care au fost parţial recompensate sau chiar nerecompensate pânã la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 64/1991 .
Totodatã, Curtea constatã cã aceastã soluţie a legiuitorului nu contravine principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, dat fiind cã reglementarea criticatã se aplicã în mod egal tuturor persoanelor vizate de norma legalã, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare. Curtea Constituţionalã a stabilit în jurisprudenţa sa, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), cã violarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci când se aplicã un tratament diferenţiat unor situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã. Textul de lege criticat nu face decât sã recunoascã creanţa inventatorului nerecompensat sau parţial recompensat, creanţã nãscutã sub imperiul reglementãrii anterioare, iar cerinţa reevaluãrii creanţei prin negociere este cu totul justificatã pentru a respecta principiul egalitãţii între inventatori, altminteri s-ar crea o diferenţã nejustificatã între aceştia, cu caracter discriminatoriu faţã de inventatorii nerecompensaţi, contrar principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, instituit de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea reţine cã nici acestea nu pot fi primite. Textul de lege criticat, în teza finalã, prevede expres faptul cã, în cazul neînţelegerii între pãrţi în cadrul negocierilor, drepturile bãneşti se vor stabili potrivit prevederilor <>art. 63 din Legea nr. 64/1991 , respectiv de cãtre instanţele judecãtoreşti competente, în cadrul procesului pãrţile beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil.
În fine, Curtea constatã cã invocarea unor dispoziţii dintr-un act normativ care nu a intrat, încã, în vigoare nu poate fi primitã, deoarece controlul constituţionalitãţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, excepţie ridicatã de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2008.
PREEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
