Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.280 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 24 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad în Dosarul nr. 6.335/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.335/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile criticate abrogã numai <>art. 41^2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unitãţile sanitare publice din sectorul de stat, nu şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 578/2008 privind stabilirea cuantumului primei de stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar, precum şi a modului de acordare a acesteia, care continuã sã fie în vigoare şi sã reglementeze în favoarea personalului din sistemul sanitar prima de stabilitate.
Totodatã, se aratã cã <>art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 abrogã o dispoziţie legalã care prevedea acordarea unui drept salarial şi încalcã prevederile constituţionale referitoare la caracterul obligatoriu al contractelor colective, întrucât prima menţionatã era prevãzutã şi de contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã sanitarã şi la nivel de unitate.
Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, având urmãtorul cuprins:
"La 3 zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogã: [...]
5. <>Art. 21 şi 41^2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unitãţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 125/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind respectarea supremaţiei Constituţiei, art. 41 alin. (2) privind mãsurile de protecţie socialã la care sunt îndrituiţi salariaţii, art. 41 alin. (5) privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale pretins încãlcate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã sanitarã a preluat dispoziţiile legale referitoare la prima de stabilitate prevãzute de <>art. 41^2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 115/2004. Curtea observã cã prin abrogarea textului de reglementare primarã şi-au încetat efectele atât normele de transpunere cuprinse în actele de reglementare secundarã, cât şi acele prevederi din convenţiile colective care contravin noului cadru legal. Curtea, prin <>Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, a arãtat cã "încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridicã nu poate fi superioarã legii. În consecinţã, convenţiile colective sunt garantate în mãsura în care nu încalcã prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încãlca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale". În consecinţã, negocierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente.
Astfel, dacã la un moment dat legiuitorul a prevãzut plata unei prime de stabilitate şi acest drept cu caracter salarial a fost inclus în actele de reglementare secundarã sau în convenţiile colective, retragerea acestui drept cu caracter salarial printr-un act de reglementare primarã are drept efect încetarea plãţii acestuia, indiferent dacã acesta mai este prevãzut în actul de reglementare secundarã sau în convenţia colectivã de muncã - accesorium sequitur principale. Mai mult, în speţã, legiuitorul nici nu a intervenit într-un drept prevãzut de contractul colectiv de muncã, ci a eliminat prima de concediu stabilitã în actul normativ primar.
Totodatã, Curtea constatã cã autorul excepţiei absolutizeazã caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi nu ţine cont de faptul cã, în ultimã instanţã, legiuitorul ar putea chiar sã intervinã, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncã, reglementând soluţii care sã rãspundã nevoilor sociale existente la un moment dat - a se vedea în acest sens <>Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009.
Prin mai multe decizii, spre exemplu, <>Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi <>Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, Curtea a statuat cã "sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintã drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. [...] Legiuitorul este în drept, totodatã, sã instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bazã, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cãrora li se acordã, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula". În aceste condiţii, Curtea observã cã prima de stabilitate nu se circumscrie noţiunii de drept fundamental, astfel încât prevederile art. 53 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
În fine, nici art. 41 alin. (2) şi nici art. 1 alin. (4) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã, întrucât sporurile, primele, stimulentele nu se subsumeazã sintagmei de mãsuri de protecţie socialã, iar textul legal criticat nu vizeazã vreo intervenţie a legislativului în sfera puterii executive sau judecãtoreşti.
În aceste condiţii se constatã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede cã "În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad în Dosarul nr. 6.335/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
