Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.276 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) teza finala din Legea sindicatelor nr. 54/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 746 din 9 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arcelormittal" - S.A. Galaţi în Dosarul nr. 4.587/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.587/121/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arcelormittal" - S.A. Galaţi într-o cauzã având ca obiect, printre altele, obligarea autorului excepţiei de a reduce programul de lucru pentru 34 de angajaţi aleşi membri în organul de conducere al unei organizaţii sindicale cu 5 zile pe lunã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciazã cã textul de lege criticat instituie un privilegiu în favoarea membrilor organelor de conducere ale sindicatelor, întrucât acestora li s-a acordat dreptul de a lucra cu 3-5 zile lunar mai puţin la locul de muncã, fãrã afectarea drepturilor salariale. Or, salariul este acordat pentru munca efectiv prestatã şi nu pentru desfãşurarea de activitãţi sindicale. Textul legal criticat încalcã şi dreptul de proprietate al angajatorului, întrucât impune în sarcina acestuia plata unor drepturi salariale chiar şi în situaţia în care angajatul nu a prestat muncã în favoarea sa. Nici art. 53 din Constituţie nu poate justifica restrângerea dreptului de proprietate al angajatorului, ci, din contrã, mãsura legalã criticatã este lipsitã de proporţionalitate.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 35 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este contestatã numai teza finalã a acestui text legal, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmeazã sã se pronunţe numai asupra acesteia. Dispoziţiile <>art. 35 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 au urmãtorul cuprins:
"Art. 35. - (1) Membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, care lucreazã nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activitãţi sindicale, fãrã afectarea drepturilor salariale."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale pretins încãlcate, Curtea constatã urmãtoarele:
Anterior adoptãrii <>Legii nr. 54/2003, cadrul juridic care privea sindicatele era reglementat de <>Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991. Acest din urmã act normativ, la art. 35 alin. (1), prevedea cã "(1) Membrii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, care lucreazã nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu pânã la 5 zile pentru activitãţi sindicale". Prin urmare, Curtea observã cã, faţã de legea în vigoare în momentul de faţã, vechea reglementare nu cuprindea teza referitoare la reducerea timpului de lucru "fãrã afectarea drepturilor salariale".
În lipsa acestei sintagme, Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 130 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 22 august 2000, a constatat constituţionalitatea <>art. 35 alin. (1) din Legea nr. 54/1991, statuând cã "acest text nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie. Într-adevãr, membrii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor se aflã într-o situaţie diferitã faţã de ceilalţi salariaţi, în sensul cã aceştia trebuie sã activeze pentru realizarea rolului sindicatelor, care, potrivit art. 9 teza a doua din Constituţie, «contribuie la apãrarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor». În jurisprudenţa sa constantã Curtea Constituţionalã a statuat cã situaţia diferitã în care se aflã anumite categorii de cetãţeni impune şi tratamentul juridic diferenţiat al drepturilor şi obligaţiilor acestora. Astfel, de exemplu, în <>Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, s-a reţinut cã «Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, în situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit»."
Curtea Constituţionalã a mai reţinut cã "textul de lege criticat nu cuprinde dispoziţii referitoare la plata salariului membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor pentru perioada reducerii programului de lucru. Reglementarea expresã a acestei probleme presupune modificarea sau completarea dispoziţiei legale, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, deoarece, aşa cum prevede <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, «În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului [...]». Aceastã modificare sau completare este o atribuţie exclusivã a legiuitorului."
Dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 54/1991 nu prevedeau obligaţia angajatorului, pe perioada reducerii programului de lucru cu pânã la 5 zile lunar, de a plãti membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor salariul în lipsa prestãrii unei munci efective în folosul sãu, iar prin decizia sus-menţionatã Curtea Constituţionalã a constatat cã acest conţinut normativ al art. 35 din lege este conform cu art. 16 din Constituţie.
Prin adoptarea <>Legii nr. 54/2003 s-a introdus însã şi obligaţia angajatorului de a nu afecta salariul membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor pe perioada reducerii programului de lucru cu pânã la 5 zile lunar. Este evident cã, pe perioada menţionatã, angajatorul suferã o pierdere patrimonialã, întrucât continuã sã plãteascã drepturi salariale chiar dacã angajatul sãu nu presteazã efectiv munca la care s-a angajat prin semnarea contractului individual de muncã. Astfel, în situaţia de faţã, cauza contraprestaţiei din partea angajatorului lipseşte, acesta suferind practic o diminuare a activului sãu patrimonial.
Curtea, prin <>Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat cã "salariul reprezintã o componentã a dreptului la muncã şi reprezintã contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestatã de cãtre angajat în baza unor raporturi de muncã. Efectele raporturilor de muncã stabilite între angajat şi angajator se concretizeazã în obligaţii de ambele pãrţi, iar una dintre obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestatã."
Astfel, în lipsa muncii prestate, angajatorul nu poate fi obligat la plata unei remuneraţii care sã facã abstracţie de aceastã situaţie concretã şi obiectivã. În aceastã situaţie, Curtea reţine cã textul legal criticat afecteazã în esenţa sa dreptul de proprietate al angajatorului, ceea ce contravine art. 44 din Constituţie.
Curtea constatã cã restrângerea operatã asupra dreptului de proprietate nu poate fi justificatã prin dispoziţiile art. 53 din Constituţie, din moment ce mãsura criticatã nu este necesarã într-o societate democraticã. Totodatã, Curtea nu poate reţine nici faptul cã soluţia legislativã criticatã a fost promovatã pentru apãrarea unui drept sau unei libertãţi, întrucât, în lipsa ei, libertatea sindicalã, ca formã de manifestare a dreptului la asociere, nu ar fi fost grav afectatã (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 139/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 21 decembrie 1994). O atare tezã este susţinutã şi de dispoziţiile art. 34 alin. (1) din lege, care prevãd cã "membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, personalul de specialitate şi administrativ din aparatul acestora pot fi salarizaţi din fondurile organizaţiei sindicale sau în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncã", ceea ce înseamnã cã, pe perioada în care aceste persoane desfãşoarã activitãţi sindicale, ele pot fi remunerate din fondurile organizaţiei sindicale. Astfel, textul de lege criticat creeazã premisele unei duble remunerãri a aceleiaşi activitãţi sindicale desfãşurate: pe de o parte, din fondurile sindicatului, pe de altã parte, din cele ale angajatorului. Or, dintr-o atare perspectivã, scopul reglementãrii, acela de a proteja activitatea sindicalã, vine într-o evidentã coliziune cu interesele angajatorului, care este pus în situaţia de a suporta o sarcinã excesivã, de naturã a-i afecta esenţa dreptului de proprietate.
În consecinţã, Curtea ajunge şi la concluzia cã textul legal criticat cuprinde o mãsurã care nu instituie un raport just de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul legitim urmãrit (întãrirea libertãţii sindicale prin limitarea dreptului de proprietate al angajatorului).
Fãrã a reveni asupra jurisprudenţei sale şi având în vedere cele de mai sus, Curtea constatã cã teza finalã a textului <>art. 35 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 încalcã art. 44 şi 53 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 35 alin. (1) teza finalã din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arcelormittal" - S.A. Galaţi în Dosarul nr. 4.587/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã, şi constatã cã acestea sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
