Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.270 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, art. 319, art. 323 alin. 1 si art. 324 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 781 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 319, art. 323 alin. 1 şi art. 324 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Miu în Dosarul nr. 11.406/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi susţine menţinerea practicii instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.406/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 319, art. 323 alin. 1 şi art. 324 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Miu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate "limiteazã admisibilitatea cererilor de contestaţie în anulare la sfera hotãrârilor irevocabile, pentru motive care nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului ori pentru motive care nu au putut fi antamate datoritã împrejurãrii cã aceste temeiuri necesitau verificãri de fapt sau dacã recursul a fost respins fãrã însã a fi fost judecat în fond".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, legiuitorul având posibilitatea de a reglementa cãile de atac în cadrul jurisdicţiilor prevãzute de lege, precum şi de a stabili termenele de exercitare, persoanele care pot exercita aceste cãi de atac, obiectul şi motivele ce pot fi invocate. Pentru aceste motive, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 317, art. 319, art. 323 alin. 1 şi art. 324 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 317: "Hotãrârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arãtate mai jos, numai dacã aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a pãrţii, pentru ziua cînd s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinitã potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotãrârea a fost datã de judecãtori cu cãlcarea dispoziţiilor de ordine publicã privitoare la competenţã.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primitã pentru motivele mai sus-arãtate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru cã aveau nevoie de verificãri de fapt sau dacã recursul a fost respins fãrã ca el sã fi fost judecat în fond.";
- Art. 319: "Contestaţia se introduce la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã.
Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executãrii silite, iar în timpul ei, pânã la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotãrârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silitã, contestaţia poate fi introdusã în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţã de hotãrâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotãrârea a rãmas irevocabilã.";
- Art. 323: "Cererea de revizuire se îndreaptã la instanţa care a dat hotãrârea rãmasã definitivã şi a cãrei revizuire se cere.";
- Art. 324: "Termenul de revizuire este de o lunã şi se va socoti:
1. în cazurile prevãzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicarea hotãrârilor definitive, iar când hotãrârile au fost date de instanţe de recurs dupã evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotãrârile prevãzute la punctul 7 al. 2 de la pronunţarea ultimei hotãrâri;
2. în cazul prevãzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urmã act de executare;
3. în cazurile prevãzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţã de hotãrârea instanţei penale de condamnare a judecãtorului, martorului sau expertului ori de hotãrârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotãrâri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţã de împrejurãrile pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
4. în cazurile prevãzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocã ori, dupã caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţã de hotãrârea desfiinţatã sau modificatã pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere;
5. în cazurile prevãzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotãrârii definitive fãcutã statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publicã, sau de la întoarcerea dispãrutului ori de la dobândirea capacitãţii; în aceste din urmã douã cazuri termenul fiind de 6 luni."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 privind raportul între dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privitor la accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 317, art. 319, art. 323 alin. 1 şi art. 324 alin. 1 din Codul de procedurã civilã Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici similare, a statuat constant cã prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu cele ale Convenţiei.
Astfel, Curtea a decis cã dispoziţiile legale contestate sunt norme de procedurã judiciarã şi se aplicã tuturor persoanelor aflate într-o situaţie juridicã identicã. De altfel, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. 2, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", legiuitorul este liber sã dispunã cu privire la acestea. În plus, atât contestaţia în anulare, cât şi revizuirea sunt mijloace procedurale de acces la o instanţã superioarã de control, adicã sunt cãi extraordinare de atac de retractare, admisibile numai în cazurile limitativ prevãzute de lege. Aşa fiind, prin aceste mijloace procedurale instanţa este ţinutã sã verifice numai dacã existã vreunul dintre motivele limitativ prevãzute de lege, neputând sã examineze justeţea soluţiei pronunţate. Partea interesatã are posibilitatea de a-şi valorifica drepturile în faţa judecãtorului fondului ori în faţa judecãtorului în cãile ordinare de atac, fãrã a se putea admite soluţia reexaminãrii sine die a unei hotãrâri judecãtoreşti, întrucât, cu excepţia materiei penale, liberul acces la justiţie este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesatã, în vederea valorificãrii unui drept sau interes legitim, a putut sã se adreseze cel puţin o singurã datã unei instanţe naţionale (<>Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009).
De asemenea, prin <>Decizia nr. 465 din 2 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 4 mai 2009, Curtea Constituţionalã a statuat cã prevederile art. 317 din Codul de procedurã civilã nu au în vedere hotãrârile judecãtoreşti susceptibile de a fi atacate pe cãile ordinare de atac, care oferã pãrţilor cadrul procesual adecvat în care sã îşi poatã exercita, cu diligenţã, drepturile procesuale de pe poziţii de egalitate, ci se referã la hotãrârile irevocabile, împotriva cãrora mai pot fi exercitate doar cãile extraordinare de atac, aşa cum este cazul contestaţiei în anulare şi/sau al revizuirii. Legiuitorul a prevãzut limitativ cazurile în care poate fi atacatã o hotãrâre irevocabilã pe o asemenea cale, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiţie şi pentru a-l pune pe justiţiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citãrii şi/sau încãlcãrii dispoziţiilor de ordine publicã privitoare la competenţã într-o situaţie egalã cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenţia de a crea un tratament juridic egal între aceştia. Rezultã aşadar cã, odatã invocate pe calea apelului sau recursului, aceste motive urmeazã a fi cenzurate de cãtre instanţã, care se va pronunţa asupra lor, astfel încât nepronunţarea asupra acestor motive în faza recursului dã posibilitatea pãrţii interesate sã le invoce în cadrul contestaţiei în anulare, potrivit art. 317 alin. 2 din Codul de procedurã civilã. Din moment ce partea ar fi putut invoca aceste motive pe calea apelului sau recursului, Curtea observã cã ar fi de prisos sã i se mai acorde încã o datã aceastã posibilitate pe calea contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 323 alin. 1 şi art. 324 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 235 din 9 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 11 aprilie 2006, statuând cã "pe calea revizuirii nu se realizeazã un control judiciar propriu-zis, iar faptul cã aceeaşi instanţã care a pronunţat hotãrârea judecã şi cererea de revizuire nu este de naturã sã influenţeze aprecierea judecãtorilor". Aceasta deoarece "aspectele analizate pe calea revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la acea datã". În aceastã materie, ca, de altfel, oriunde, legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen; nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
În fine, Curtea constatã cã textele de lege criticate sunt în concordanţã atât cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, cât şi cu cele ale art. 11, 20 şi 21 din Constituţie invocate de autorul excepţiei, deoarece ele se constituie într-o garanţie a procesului echitabil şi se aplicã în mod egal tuturor justiţiabililor ce intrã sub incidenţa normei legale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile evocate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 319, art. 323 alin. 1 şi art. 324 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Miu în Dosarul nr. 11.406/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
