Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.268 din 27 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-4 si art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 22 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Maria Palade în Dosarul nr. 10.902/86/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 437D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 438D/2011, nr. 439D/2011, nr. 442D/2011-447D/2011, nr. 456D/2011, nr. 558D/2011, nr. 559D/2011 şi nr. 613D/2011-615D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicatã de Ileana Grãmadã, Viorica Gogea, Valentin Cuciurean, Eugenia Rãţoi, Maria Niculiţã, Corneliu Popovici, Viorica Borş, Matilda Georgeta Mucileanu, Melentina Epure, Felicia Butnariu, Didina Balcan, Natalia Harabagiu, Eugenia Burlacu şi Lioara Alexandriuc în dosarele nr. 11.072/86/2010, nr. 11.009/86/2010, nr. 10.910/86/2010, nr. 10.898/86/2010, nr. 10.903/86/2010, nr. 10.899/86/2010, nr. 10.905/86/2010, nr. 10.901/86/2010, nr. 10.912/86/2010, nr. 10.907/86/2010, nr. 10.908/86/2010, nr. 10.911/86/2010, nr. 10.906/86/2010 şi nr. 10.904/86/2010 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 437D/2011-439D/2011, nr. 442D/2011-447D/2011, nr. 456D/2011, nr. 558D/2011, nr. 559D/2011, nr. 613D/2011-615D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 438D/2011, nr. 439D/2011, nr. 442D/2011-447D/2011, nr. 456D/2011, nr. 558D/2011, nr. 559D/2011, nr. 613D/2011-615D/2011 la Dosarul nr. 437D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 24 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 10.902/86/2010, nr. 11.072/86/2010, nr. 11.009/86/2010, nr. 10.910/86/2010, nr. 10.898/86/2010, nr. 10.903/86/2010, nr. 10.899/86/2010, nr. 10.905/86/2010 şi nr. 10.901/86/2010, încheierile din 28 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 10.912/86/2010 şi nr. 10.911/86/2010, încheierile din 28 aprilie 2011, pronunţate în dosarele nr. 10.907/86/2010 şi nr. 10.908/86/2010 şi încheierile din 5 mai 2011, pronunţate în dosarele nr. 10.906/86/2010 şi nr. 10.904/86/2010, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor. Excepţia a fost ridicatã de Maria Palade, Ileana Grãmadã, Viorica Gogea, Valentin Cuciurean, Eugenia Rãţoi, Maria Niculiţã, Corneliu Popovici, Viorica Borş, Matilda Georgeta Mucileanu, Melentina Epure, Felicia Butnariu, Didina Balcan, Natalia Harabagiu, Eugenia Burlacu şi Lioara Alexandriuc cu prilejul soluţionãrii contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã, în esenţã, cã înlãturarea pensiei de serviciu de care se bucura personalul auxiliar din justiţie este contrarã dispoziţiilor constituţionale care garanteazã şi ocrotesc dreptul de proprietate privatã, precum şi celor referitoare la dreptul la pensie. În acest sens, aratã cã pensia reprezintã un "bun" în sensul stabilit prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, bucurându-se de protecţia art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi un drept câştigat, întrucât a fost legal stabilit prin decizia de pensionare şi nu a fost supus niciunei condiţionãri de ordin financiar. Astfel, se aduce atingere principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile, dar şi dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. Totodatã, aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece instituie norme mai favorabile sub aspectul condiţiilor de recalculare a pensiei pentru militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor în raport cu celelalte categorii de persoane ale cãror pensii sunt supuse recalculãrii. Afectarea cuantumului pensiilor deja stabilite este contrarã şi celor statuate de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 375/2005 şi Decizia nr. 57/2006, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, încãlcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea, fiind afectate drepturi dobândite prin hotãrâri judecãtoreşti, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil. În plus, aratã cã Legea nr. 19/2000 prevede dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul pensiei mai favorabil în cazul recalculãrii pensiei, drept confirmat de altfel şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, cu prilejul recalculãrii pensiilor speciale, nu s-a ţinut cont de acest principiu. În sfârşit, susţine cã Legea nr. 119/2010 a fost adoptatã cu încãlcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu au fost abrogate expres reglementãrile anterioare referitoare la pensiile speciale, nu au fost respectate normele privind fundamentarea actului normativ şi nu a fost avut în vedere impactul socio-economic.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 1: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;
e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilã;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevãzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevãzute la art. 1, devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare, dupã cum urmeazã:
a) într-o perioadã de 5 luni de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) şi b);
b) într-o perioadã de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se plãteşte de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de recalculare prevãzute la alin. (1) lit. a) sau b), dupã caz.";
- Art. 7: "(1) Procedura de stabilire, platã, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevãzutã de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pensiilor prevãzute la art. 2 li se aplicã în mod corespunzãtor dispoziţiile din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care reglementeazã aceste categorii de pensii."
Autorii excepţiei considerã cã textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) - (5) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitãţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 privind dreptul la pensie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, art. 56 privind contribuţiile financiare, art. 135 referitor la economie şi art. 136 privind proprietatea. De asemenea, invocã încãlcarea art. 11 şi art. 20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 6 paragraful 1, art. 14 şi art. 15 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii referitoare la dreptul la un proces echitabil, interzicerea discriminãrii şi derogarea în caz de urgenţã, art. 1 din primul Protocol la Convenţia amintitã, referitor la dreptul de proprietate, şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie, cu privire la interzicerea discriminãrii, precum şi dispoziţiile art. 23 din Cartea Socialã Europeanã revizuitã privitor la dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socialã. Totodatã, este menţionatã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin Hotãrârea din 26 noiembrie 2002 pronunţatã în Cauza Buchen contra Cehiei, Hotãrârea din 16 septembire 1996 pronunţatã în Cauza Gaygusuz contra Austriei, Hotãrârea din 18 februarie 2009 pronunţatã în Cauza Andrejeva contra Letoniei, Hotãrârea din 12 aprilie 2006 pronunţatã în Cauza Muller contra Austriei ş.a. Totodatã este invocatã încãlcarea art. 148 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei în regimurile profesionale de securitate socialã, ale Directivei nr. 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 pentru modificarea Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socialã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã unele dintre criticile formulate în prezenta cauzã au mai fost supuse analizei instanţei de contencios constituţional. Astfel, pronunţându-se asupra conformitãţii Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate privatã, dreptul la pensie şi principiul neretroactivitãţii legii civile, Curtea, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţã, cã "pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã "nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã "partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru aceleaşi raţiuni, circumscrise noţiunii de "drept câştigat" în ceea ce priveşte pensiile speciale, Curtea apreciazã cã nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat ori a dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa unui tratament juridic diferenţiat între diversele categorii socio-profesionale, de naturã sã creeze o situaţie privilegiatã militarilor, precum şi poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, Curtea reţine cã art. 5 alin. (2) din Legea nr. 119/2010 prevede cã "Pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare". Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede cã "În cazul pensiilor prevãzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective".
Din contrã, pentru celelalte categorii socio-profesionale prevãzute de art. 1 din Legea nr. 119/2010, art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede cã "Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
Art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, stabilea în acest sens cã "Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numãrul de ani corespunzãtor stagiului complet de cotizare, prevãzut în anexa nr. 3".
Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2010 prevedea, ca regulã generalã, un stagiu complet de cotizare de 25 de ani pentru femei, respectiv 30 de ani pentru bãrbaţi, stagiu care creştea pânã la 30 de ani, respectiv 35 de ani pentru bãrbaţi, pânã în anul 2015.
De asemenea, art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 stabilea cã "În condiţiile în care, pentru o anumitã perioadã care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul minim pe ţarã, în vigoare în perioada respectivã".
Curtea constatã cã Legea nr. 19/2000 a fost abrogatã prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Însã, având în vedere incidenţa în cauzã a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, aflate în strânsã legãturã cu obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, urmeazã a se raporta şi la aceste dispoziţii de lege în contextul analizei art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010.
Din examinarea textelor de lege aplicabile în vederea recalculãrii pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pe de o parte, şi a textelor aplicabile recalculãrii celorlalte categorii de pensii menţionate de art. 1 din Legea nr. 119/2010, de cealaltã parte, reiese voinţa legiuitorului de a crea un regim juridic distinct între categoriile de pensii comparate, regim ce tinde sã creeze condiţii mai favorabile privind recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 lit. a) şi b) din legea amintitã.
Aşa fiind, urmeazã ca instanţa de contencios constituţional sã analizeze dacã o astfel de diferenţã de tratament juridic are semnificaţia încãlcãrii principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
În vederea acestui demers, trebuie amintit cã, potrivit celor statuate în mod constant în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, art. 16 alin. (1) din Constituţie impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii obiectiv identice. Împrejurãri diferite, care plaseazã diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justificã însã, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fãrã ca prin aceasta sã se aducã vreo atingere principiului egalitãţii în drepturi.
În situaţia actului normativ analizat, obiectivul este acela de a transforma anumite tipuri speciale, preferenţiale de pensii, în al cãror cuantum se regãsea o semnificativã componentã necontributivã, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivitãţii.
Din aceastã perspectivã, Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii supuse acestui proces, componenta necontributivã a pensiei speciale fiind deopotrivã eliminatã pentru toate categoriile de pensii menţionate în art. 1.
Ceea ce diferã sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculeazã punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite.
Curtea observã cã în sistemul public de pensii existã mai multe categorii socio-profesionale care se bucurã de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fãrã ca aceasta sã aibã semnificaţia unei discriminãri. În acest sens, pot fi amintite persoanele care au desfãşurat activitatea în condiţii deosebite ori speciale de muncã şi care beneficiazã de vârste de pensionare şi stagii de cotizare mai reduse. Factorul determinant în instituirea tratamentului juridic diferenţiat îl constituie condiţiile specifice în care aceste categorii socio-profesionale şi-au desfãşurat activitatea.
În ceea ce priveşte persoanele care se încadreazã în ipoteza dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, o relevanţã deosebitã o au considerentele Deciziei nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care Curtea, analizând din perspectiva criticii raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie prevederile Legii privind sistemul unitar de pensii publice, arãta cã dispoziţiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale sub aspectul acordãrii dreptului la pensie sunt justificate de "natura activitãţii desfãşurate, care creeazã condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vãtãmare corporalã şi chiar de ameninţare a vieţii".
Curtea apreciazã cã aceleaşi raţiuni impun şi în prezenta cauzã respingerea ca neîntemeiatã a criticilor raportate la principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, categoriile socioprofesionale comparate aflându-se în situaţii obiectiv diferite, care justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Referitor la susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculãrii, titularul pensiei sã poatã opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reţine cã un asemenea drept a fost prevãzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. Se impune a fi amintite, în acest context, cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat urmãtoarele: "Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitãţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptatã nici mãcar cu caracter temporar. Prin sumele plãtite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurãrilor sociale, persoana în cauzã practic şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitãţii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenţa dreptului la pensie, iar derogãrile, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plãti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicãrii acestui principiu, afecteazã substanţa dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnã cã legea nu poate în viitor sã reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însã, tot pe principiul contributivitãţii, pentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridicã a acestui domeniu. De aceea, dacã prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arãtat mai sus rezultã un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat sã adopte reglementãri similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume sã menţinã în platã cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementãrilor anterior în vigoare dacã acesta este mai avantajos. Aceasta este o mãsurã de protecţie a persoanelor care beneficiazã de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţã legitimã a asiguratului, întemeiatã pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei."
Din aceastã perspectivã, este evident cã nu se poate vorbi despre o identitate de situaţii între prevederile Legii nr. 19/2000 şi dispoziţiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel cã tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificaţia unei încãlcãri a principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor ori a principiului neretroactivitãţii legii civile.
În ceea ce priveşte argumentele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva existenţei unei neconcordanţe între dispoziţiile Legii nr. 119/2010 şi prevederile Legii nr. 24/2010 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, s-a pronunţat şi cu privire la aceste critici de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 871/2010 a arãtat cã legiuitorul a menţinut într-adevãr în vigoare reglementãrile referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însã, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit cã "Persoanele ale cãror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrãrii în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Aceastã reglementare are semnificaţia faptului cã legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu aceastã nouã şi ultimã lege. Eo ipso aceastã situaţie nu produce efecte neconstituţionale, întrucât actele normative în cauzã cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie sã le îndeplineascã persoana în cauzã pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rãmân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevãzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementeazã numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi.
De asemenea, Curtea apreciazã cã sunt lipsite de temeinicie şi susţinerile referitoare la inexistenţa unei fundamentãri a Legii nr. 119/2010, elaborarea actului normativ fiind însoţitã de o expunere de motive în care sunt prezentate motivul emiterii actului normativ, impactul socio-economic, impactul financiar, efectele actului normativ asupra legislaţiei în vigoare şi consultãrile efectuate în vederea elaborãrii legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Maria Palade, Ileana Grãmadã, Viorica Gogea, Valentin Cuciurean, Eugenia Rãţoi, Maria Niculiţã, Corneliu Popovici, Viorica Borş, Matilda Georgeta Mucileanu, Melentina Epure, Felicia Butnariu, Didina Balcan, Natalia Harabagiu, Eugenia Burlacu şi Lioara Alexandriuc în dosarele nr. 10.902/86/2010, nr. 11.072/86/2010, nr. 11.009/86/2010, nr. 10.910/86/2010, nr. 10.898/86/2010, nr. 10.903/86/2010, nr. 10.899/86/2010, nr. 10.905/86/2010, nr. 10.901/86/2010, nr. 10.912/86/2010, nr. 10.907/86/2010, nr. 10.908/86/2010, nr. 10.911/86/2010, nr. 10.906/86/2010 şi nr. 10.904/86/2010 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
