Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.266 din 27 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 869 din 9 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2006 privind unele mãsuri referitoare la asigurãrile sociale de stat şi asigurãrile sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Florentina Albu în Dosarul nr. 1.376/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 160D/2011.
La apelul nominal rãspunde, pentru Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, domnul Alin Secetã, consilier juridic cu delegaţie depusã la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului pãrţii prezente, care aratã cã, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formeazã dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 şi solicitã respingerea acestei excepţii ca neîntemeiate. Totodatã, invocã în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.035 din 14 septembrie 2010, în care s-a arãtat cã angajatorul este cel care datoreazã cota de contribuţie destinatã finanţãrii cheltuielilor cu plata drepturilor prevãzute în ordonanţa de urgenţã în discuţie, şi nu angajatul. În cauzã nu se aplicã principiul contributivitãţii, astfel încât este firesc ca baza de calcul a indemnizaţiei de concediu medical sã o reprezinte cotele de contribuţii vãrsate de angajator la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate formulate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.035 din 14 septembrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.376/85/2010, Tribunalul Sibiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2006 privind unele mãsuri referitoare la asigurãrile sociale de stat şi asigurãrile sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Florentina Albu într-o cauzã având ca obiect restituirea unor plãţi nedatorate efectuate prin aplicarea eronatã a prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã, deşi persoana asiguratã plãteşte o contribuţie lunarã pentru asigurãrile de sãnãtate în raport cu veniturile realizate, baza de calcul a indemnizaţiei lunare de asigurãri sociale de sãnãtate este plafonatã în limita a 12 salarii minime brute. Rezultã cã salariaţii care au venituri mai mari decât limita lunarã menţionatã sunt discriminaţi în raport cu cei care au venituri mai mici faţã de aceastã limitã, aceştia din urmã primindu-şi drepturile procentual în raport cu veniturile realizate. Se apreciazã cã ambele categorii de persoane ar trebui sã beneficieze de un tratament juridic identic.
Totodatã, se aratã cã este încãlcat principiul contributivitãţii, care se aflã la baza organizãrii şi funcţionãrii sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale.
Tribunalul Sibiu - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.035 din 14 septembrie 2010.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2006 privind unele mãsuri referitoare la asigurãrile sociale de stat şi asigurãrile sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 noiembrie 2006, aprobatã prin Legea nr. 97/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007. Curtea observã cã, în realitate, art. III pct. 1 (şi nu art. 3) din ordonanţa de urgenţã menţionatã modificã art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 399/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006. Având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea urmeazã a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 399/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Acestea au urmãtorul cuprins: "(1) Baza de calcul a indemnizaţiilor prevãzute la art. 2 se determinã ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, pânã la limita a 12 salarii minime brute pe ţarã lunar, pe baza cãrora se calculeazã contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 56 privind contribuţiile financiare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin Decizia nr. 1.035 din 14 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 11 octombrie 2010, a statuat cã, începând cu data intrãrii în vigoare a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005, cota de contribuţie destinatã exclusiv finanţãrii cheltuielilor cu plata drepturilor prevãzute în ordonanţa de urgenţã în discuţie se datoreazã şi se achitã de cãtre angajatori pentru asiguraţii care desfãşoarã activitãţi pe bazã de contract individual de muncã sau în baza raportului de serviciu. Astfel, Curtea a apreciat cã autorul excepţiei nu datoreazã cota de contribuţie, ci angajatorul acestuia, astfel încât criticile aduse prevederilor art. 10 alin. (1) din lege nu au suport legal. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005, baza lunarã de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele prevãzute la art. 1 alin. (1) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numãrul asiguraţilor din luna pentru care se calculeazã contribuţia şi valoarea corespunzãtoare a 12 salarii minime brute pe ţarã. Prin urmare, Curtea a subliniat cã textul legal criticat este un exemplu cât se poate de elocvent cu privire la principiul simetriei juridice, astfel încât nu se poate reţine, sub niciun aspect, neconstituţionalitatea textului de lege criticat prin raportare la art. 16, 34 şi 47 din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de cele expuse mai sus, Curtea observã, în privinţa invocãrii art. 56 din Constituţie, cã atât modalitatea de stabilire a contribuţiei plãtite, cât şi modul de calcul al indemnizaţiei plãtite din Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate sunt guvernate de principiul simetriei juridice, iar contribuţia datoratã este urmatã proporţional de un serviciu efectiv prestat. De asemenea, Curtea constatã cã autorul excepţiei, în mod evident, confundã contribuţia lunarã pentru asigurãrile de sãnãtate prevãzutã de art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, plãtitã de angajat, cu contribuţiile lunare de asigurãri sociale de sãnãtate destinate suportãrii concediilor şi indemnizaţiilor prevãzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005, plãtite de angajator. În consecinţã, nu se poate reţine nici încãlcarea art. 56 din Constituţie.
Celelalte texte constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţã în cauzã, întrucât, pe de o parte, art. 22 din Constituţie nu vizeazã stabilirea cuantumului indemnizaţiei de asigurãri sociale de sãnãtate, iar, pe de altã parte, în lipsa afectãrii vreunui drept sau vreunei libertãţi fundamentale, art. 53 din Constituţie este inaplicabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Florentina Albu în Dosarul nr. 1.376/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
