Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.262 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 738 din 4 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Daniel Cristian Jitari în Dosarul nr. 5.093/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.093/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Daniel Cristian Jitari.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, deoarece textul contestat nu este clar, previzibil şi nesusceptibil de interpretãri. Astfel, noţiunea de avantaj nepatrimonial nu are o reprezentare materialã fapticã în raport cu care sã se poatã realiza probaţiunea, organul de urmãrire penalã fiind legitimat ca atare sã poatã interpreta norma în mod discreţionar. Asemenea consecinţe juridice sunt inacceptabile prin aceea cã lezeazã în mod flagrant justiţia, care, iatã, nu mai este egalã şi imparţialã cu toţi cetãţenii.
De asemenea, din cauza faptului cã în legea penalã românã nu existã pedepse fixe, instanţa de judecatã putând aplica o pedeapsã în cadrul unor limite şi în funcţie de circumstanţele fiecãrei fapte, apare ca nejustificatã optica legiuitorului de a incrimina de douã ori aceeaşi faptã, respectiv forma de bazã şi forma agravatã ca urmare a constatãrii vinovãţiei. Prin urmare, persoana acuzatã va fi sancţionatã pentru douã infracţiuni şi nu pentru una singurã, dar pentru aceeaşi faptã antisocialã.
Tribunalul Suceava - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 521/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 29 noiembrie 2004, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 13^2 : "Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi, dacã funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 876 din 30 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, statuând cã, în esenţã, o asemenea criticã nu poate fi primitã, întrucât urmãrirea penalã efectuatã de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi trimiterea în judecatã sub aspectul sãvârşirii infracţiunii prevãzute de <>art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248-248^1 din Codul penal, nu este de naturã a afecta prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României.
Curtea mai constatã cã, potrivit textului contestat, infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi în care este implicatã o persoanã dintre cele prevãzute la art. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Astfel fiind, dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera cã acestea sunt "previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia, în consecinţã, şi sub acest aspect excepţia urmeazã a fi respinsã.
Totodatã, previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun cã destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calitãţi în virtutea cãreia este obligat sã îşi modeleze conduita. Aşa fiind, faptul cã prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor care exercitã atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, sã procedeze la o enumerare exhaustivã a acestora.
De asemenea, principiul constituţional al egalitãţii nu are semnificaţia uniformitãţii, existând posibilitatea instituirii unor reglementãri juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv. Or, <>Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specialã, derogatorie de la dreptul comun, care instituie mãsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplicã unei categorii de persoane clar circumstanţiate de legiuitor încã din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmãrit de legiuitor prin dispoziţiile <>Legii nr. 78/2000, justificã stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este şi incriminarea mai severã a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi.
Aşa fiind, şi întrucât textul de lege criticat se aplicã fãrã privilegii sau discriminãri în toate situaţiile ce implicã persoane dintre cele prevãzute la art. 1 din lege, nu se poate susţine încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
În sfârşit, Curtea mai constatã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Daniel Cristian Jitari în Dosarul nr. 5.093/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
