Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.261 din 12 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 745 din 8 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristi Costel Cojocar în Dosarul nr. 8.835/86/2009 al Tribunalului Suceava şi de Paul Badea în Dosarul nr. 2.442.1/30/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 49D/2010 şi nr. 1.901D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.901D/2010 la Dosarul nr. 49D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 68R din 23 decembrie 2009 şi Încheierea din 22 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 8.835/86/2009 şi nr. 2.442.1/30/2010, Tribunalul Suceava - Secţia penalã şi Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^3 din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, art. 140^3 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Cristi Costel Cojocar şi Paul Badea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale criticate contravin art. 16 alin. (2) potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (7) referitoare la încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive şi art. 129 referitoare la Folosirea cãilor de atac, deoarece împiedicã exercitarea oricãrei cãi de atac împotriva încheierii prin care judecãtorul respinge, în timpul urmãririi penale, o cerere de revocare, înlocuire sau încetare de drept a unei mãsuri preventive.
Tribunalul Suceava - Secţia penalã şi Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare pronunţate în Dosarul nr. 8.835/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã, art. 140^3 cu denumirea marginalã Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecãtor în cursul urmãririi penale privind mãsurile preventive din Codul de procedurã penalã în integralitatea sa. Însã din notele autorului excepţiei şi din considerentele încheierii instanţei de judecatã rezultã cã obiectul criticilor formulate îl constituie doar alin. 1 teza ultimã al art. 140^3 din acelaşi cod. Prin urmare, obiectul excepţiei urmeazã a fi restrâns numai la aceste prevederi, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 140^3 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã:
"Împotriva încheierii prin care judecãtorul dispune, în timpul urmãririi penale, luarea unei mãsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea mãsurii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivã, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioarã în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Încheierea prin care judecãtorul respinge, în timpul urmãririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a mãsurii preventive nu este supusã niciunei cãi de atac."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 515 din 27 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010, şi <>Deciziei nr. 15 din 20 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea a statuat cã legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecatã, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti împotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cãi.
În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţioneazã fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regulã, decât odatã cu hotãrârile judecãtoreşti care soluţioneazã fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului procesual penal, sentinţele şi deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, cã încheierile pot fi atacate cu recurs numai odatã cu sentinţa sau cu decizia atacatã, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale prevãzute prin dispoziţiile constituţionale evocate mai sus. Regula exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor numai odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfãşurãrii procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu în sistemul nostru constituţional. Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti prin care se soluţioneazã fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.
Faptul cã încheierea prin care se respinge cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã niciunei cãi de atac se explicã, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivã a procesului, iar pe de altã parte, prin aceea cã ea poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Pe de altã parte, nicio prevedere a Legii fundamentale nu dã o consacrare expresã dreptului la exercitarea cãilor de atac în orice cauzã, oricând şi de cãtre oricine; dimpotrivã, art. 129 din Constituţie prevede cã pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac numai în condiţiile stabilite de lege.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (7) din Constituţie, "încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege". Faptul cã încheierea de şedinţã prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã separat cãii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei sau a posibilitãţii de a se folosi cãile de atac stabilite de legea proceduralã.
Lipsa reglementãrii privind exercitarea cãii de atac a recursului împotriva unor atare încheieri se justificã, aşa cum s-a arãtat mai sus, prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilã a soluţionãrii fondului cauzei.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristi Costel Cojocar în Dosarul nr. 8.835/86/2009 al Tribunalului Suceava şi de Paul Badea în Dosarul nr. 2.442.1/30/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
