Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.259 din 25 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 9 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 8.961/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale şi în Dosarul nr. 2.494/88/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei Ministerul Justiţiei a formulat concluzii scrise în sensul admiterii criticilor de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.270D/2008 şi nr. 1.362D/2008 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.362D/2008 la Dosarul nr. 1.270D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã în ceea ce priveşte <>art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , respectiv ca fiind neîntemeiatã cu privire la celelalte dispoziţii de lege criticate, fãcând trimitere în acest sens la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 8.961/62/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi <>art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia a fost ridicatã de Ministerul Justiţiei cu ocazia soluţionãrii recursurilor declarate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov împotriva Sentinţei civile nr. 50 din 17 ianuarie 2008, pronunţatã de Tribunalul Braşov, prin care s-a admis acţiunea intentatã de Mia Irina Ionel şi alţii - judecãtori - împotriva Tribunalului Braşov, Curţii de Apel Braşov, Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Justiţiei şi s-a dispus obligarea pârâţilor la plata cãtre reclamanţi a creşterilor salariale prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 pentru alte categorii profesionale decât magistraţii, întemeindu-se, între altele, pe dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 .
Prin Încheierea din 6 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.494/88/2007, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia a fost ridicatã de Ministerul Justiţiei cu ocazia soluţionãrii recursurilor declarate de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 2.281 din 7 decembrie 2007, pronunţatã de Tribunalul Tulcea, prin care s-a admis acţiunea intentatã de Elena Bibu şi alţii - judecãtori - împotriva Tribunalului Tulcea, Curţii de Apel Constanţa, Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Justiţiei şi s-a dispus obligarea pârâţilor la plata cãtre reclamanţi a creşterilor salariale prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 pentru alte categorii profesionale decât magistraţii, întemeindu-se, între altele, pe dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 2 şi <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 încalcã principiul separaţiei puterilor în stat şi rolul Parlamentului de unicã autoritatea legiuitoare a ţãrii, în mãsura în care permit instanţelor de judecatã sã cenzureze soluţia aleasã de legiuitor în stabilirea retribuţiei unor categorii profesionale şi sã stabileascã alte drepturi salariale decât cele prevãzute de lege.
Curtea de Apel Braşov - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât vizeazã modul de interpretare şi aplicare de cãtre instanţa de judecatã a textelor de lege criticate.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncã şi asigurãri sociale apreciazã ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 2 şi <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât ceea ce a determinat ridicarea excepţiei este modul de interpretare şi aplicare a legii, aspecte care excedeazã sferei de competenţã a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, având urmãtorul cuprins:
- Art. 2:"(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţã, pe bazã de rasã, naţionalitate, etnie, limbã, religie, categorie socialã, convingeri, sex, orientare sexualã, vârstã, handicap, boalã cronicã necontagioasã, infectare HIV, apartenenţã la o categorie defavorizatã, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlãturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitãrii, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevãzute la alin. (1) este consideratã discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeazã anumite persoane, pe baza criteriilor prevãzute la alin. (1), faţã de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le genereazã, favorizeazã sau defavorizeazã nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoanã, un grup de persoane sau o comunitate faţã de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitãţi atrage rãspunderea contravenţionalã conform prezentei ordonanţe, dacã nu intrã sub incidenţa legii penale.
(5) Constituie hãrţuire şi se sancţioneazã contravenţional orice comportament pe criteriu de rasã, naţionalitate, etnie, limbã, religie, categorie socialã, convingeri, gen, orientare sexualã, apartenenţã la o categorie defavorizatã, vârstã, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
(6) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţã bazatã pe douã sau mai multe criterii prevãzute la alin. (1) constituie circumstanţã agravantã la stabilirea rãspunderii contravenţionale dacã una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intrã sub incidenţa legii penale.
(7) Constituie victimizare şi se sancţioneazã contravenţional conform prezentei ordonanţe orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încãlcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminãrii.
(8) Prevederile prezentei ordonanţe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie şi a dreptului la informaţie.
(9) Mãsurile luate de autoritãţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunitãţi, vizând asigurarea dezvoltãrii lor fireşti şi realizarea efectivã a egalitãţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunitãţi, precum şi mãsurile pozitive ce vizeazã protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanţe.
(10) În înţelesul prezentei ordonanţe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizeazã prin:
a) prevenirea oricãror fapte de discriminare, prin instituirea unor mãsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucurã de egalitatea şanselor;
b) mediere prin soluţionarea pe cale amiabilã a conflictelor apãrute în urma sãvârşirii unor acte/fapte de discriminare;
c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu prevãzut în dispoziţiile alin. (1)-(7).
(11) Comportamentul discriminatoriu prevãzut la alin. (1)-(7) atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, în condiţiile legii.";
- Art. 6: "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul cã aparţine unei anumite rase, naţionalitãţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientãrii sexuale a acesteia, într-un raport de muncã şi protecţie socialã, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege, manifestatã în urmãtoarele domenii:
a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncã;
b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de muncã sau a salariului;
c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul;
d) formarea, perfecţionarea, reconversia şi promovarea profesionalã;
e) aplicarea mãsurilor disciplinare;
f) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilitãţile acordate de acesta;
g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unicã autoritatea legiuitoare a ţãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 819 din 3 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea a constatat cã prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale, în mãsura în care din acestea se desprinde înţelesul cã instanţele judecãtoreşti au competenţa sã anuleze ori sã refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând cã sunt discriminatorii, şi sã le înlocuiascã cu norme create pe cale judiciarã sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Cu acelaşi prilej, Curtea a respins critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) şi <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 faţã de dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Astfel, având în vedere <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a devenit inadmisibilã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) şi <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia <>Deciziei nr. 819/2008 îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. Pentru aceleaşi argumente, nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate cu privire la alin. (4)-(11) ale <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 8.961/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale şi în Dosarul nr. 2.494/88/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncã şi asigurãri sociale.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2), (4)-(11) şi <>art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în aceleaşi dosare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
