Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.256 din 22 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicatã de Feromela Daniela Ghiţan şi Sorin Ghiţan în dosarele nr. 5.780/318/2010 şi nr. 5.781/318/2010 ale Judecãtoriei Târgu Jiu, şi care fac obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 4.030D/2010 şi nr. 4.031D/2010. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 8 septembrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de la aceea datã, când, având nevoie de timp pentru deliberare, Curtea a amânat pronunţarea la data de 15, la 20 şi, apoi la 22 septembrie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 20 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.780/318/2010 şi nr. 5.781/318/2010, Judecãtoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicatã de Feromela Daniela Ghiţan şi Sorin Ghiţan în cauze civile având ca obiect obligaţia de a face. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (1) şi (5), precum şi prevederilor art. 480, 481 şi 482 din Codul civil, art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, şi Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aratã cã sunt proprietari ai unui teren pe care sunt amplasaţi doi stâlpi ai C.E.Z. Distribuţie S.A. Oltenia, fapt ce "le afecteazã proprietatea şi le distruge sãnãtatea". Judecãtoria Târgu Jiu considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât acest text de lege este conform cu normele constituţionale invocate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, potrivit cãrora "Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului." Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (1) şi (5) referitoare la proprietatea privatã. De asemenea, considerã cã reglementarea criticatã contravine prevederilor art. 480, 481 şi 482 din Codul civil, art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, precum şi Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, prilej cu care a statuat cã acestea nu contravin Legii fundamentale. În acest sens, sunt Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005 şi Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005 şi, respectiv, nr. 171 din 19 martie 2009, precum şi Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, sau Decizia nr. 1.046 din 14 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 4 octombrie 2010, prin care Curtea a reţinut cã legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. De aceea, prin prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Mai mult, Curtea a arãtat cã exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile energetice, cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu reprezintã o expropriere, ci se referã doar la posibilitatea de folosire a bunurilor, ceea ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private. De asemenea, prin Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, Curtea a stabilit cã înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrãrilor la capacitãţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintã un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sã stabileascã condiţiile exercitãrii dreptului de proprietate. În acest context, Curtea apreciazã cã nimic nu împiedicã persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor energetice care se executã asupra terenurilor proprietate privatã, de a solicita statului repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. Totodatã, analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţionalã observã cã se lasã statului o marjã de apreciere, în funcţie de nevoia realã a comunitãţii în adoptarea mãsurii de privare de proprietate. Recent, în Hotãrârea din data de 31 mai 2011, pronunţatã în Cauza Mirela Cernea şi alţii împotriva României, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat cã, "într-un domeniu atât de complex şi de delicat ca cel al strategiei naţionale în domeniul energetic, statul dispune de o marjã largã de apreciere pentru a-şi desfãşura politicile sale de interes general." Prin decizia pronunţatã în aceastã cauzã, instanţa europeanã a reţinut cã unul dintre principalele argumente prezentate de cãtre toţi reclamanţii în sprijinul tezei conform cãreia restricţiile aduse exercitãrii dreptului lor de proprietate ar fi disproporţionate se bazeazã pe faptul cã nu au primit nicio despãgubire care sã compenseze drepturile de uz şi de servitute concesionate titularei autorizaţiei de exploatare a capacitãţii energetice amplasate pe terenul lor. Caracterul proporţional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate sã depindã de existenţa unor garanţii de procedurã, care sã asigure cã punerea în aplicare a sistemului şi impactul sãu asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or, legile naţionale adoptate succesiv în domeniul energetic conţin, într-adevãr, asemenea garanţii. În ceea ce priveşte accesul titularilor de licenţe la terenul persoanelor pe care au fost înfiinţate capacitãţi energetice, în vederea efectuãrii unor operaţiuni de revizie, de întreţinere şi de reparaţie, exercitarea dreptului de uz şi de servitute a fost condiţionatã de respectarea principiilor echitãţii şi minimei afectãri a dreptului de proprietate. În plus, aceste legi definesc în mod clar drepturile şi obligaţiile care le revin titularilor de licenţe de funcţionare a capacitãţilor energetice şi, respectiv, proprietarilor terenurilor pe care se aflã aceste capacitãţi. De altfel, şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a reţinut cã "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnã cã restricţiile ce rãspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmãrit, o intervenţie nemãsuratã şi intolerabilã care ar aduce atingere însãşi substanţei dreptului garantat". Aşa fiind, Curtea constatã cã prevederile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacrã trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se aflã reţele electrice de distribuţie, ci prevede cã acesta este şi rãmâne proprietatea publicã a statului, dreptul de proprietate dobândit fiind afectat de aceastã sarcinã, aşa cum prevede art. 44 alin. (7) din Constituţie, potrivit cãruia "Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului." În sfârşit, Curtea observã cã, în prezenta cauzã, critica formulatã se fundamenteazã şi pe compararea prevederilor ce fac obiectul excepţiei cu alte texte legale. Or, asemenea critici nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecatã ori a legiuitorului, dupã caz, întrucât, aşa cum Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicatã de Feromela Daniela Ghiţan şi Sorin Ghiţan în dosarele nr. 5.780/318/2010 şi nr. 5.781/318/2010 ale Judecãtoriei Târgu Jiu. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
