Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.255 din 25 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 114 din 25 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskss Valentin Zoltsn - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de PF Buruga P. Neculai în Dosarul nr. 870/212/2008 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Se aratã cã, prin numeroase decizii, Curtea s-a mai pronunţat în sensul constituţionalitãţii textelor legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 870/212/2008, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de PF Buruga P. Neculai.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât restrâng libertatea societãţilor comerciale în realizarea obiectului de activitate, precum şi dreptul lor de proprietate.
Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Prevederile de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art.1: "(1) Agenţii economici care efectueazã livrãri de bunuri cu amãnuntul, precum şi prestãri de servicii direct cãtre populaţie sunt obligaţi sã utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Agenţii economici prevãzuţi la alin. (1), denumiţi în continuare utilizatori, au obligaţia sã emitã bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi sã le predea clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi facturã fiscalã.
(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, prin distribuitor autorizat se înţelege agentul economic pe numele cãruia a fost eliberat avizul prevãzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut avizul, precum şi obligaţia sã asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât şi prin alţi agenţi economici acreditaţi de cãtre acesta, denumiţi în continuare unitãţi acreditate pentru comercializare şi/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producãtorul sau importatorul aparatului respectiv. În situaţia defectãrii aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca în momentul constatãrii defecţiunii sã anunţe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, dupã caz, unitatea de service acreditatã a acestui distribuitor autorizat.
(4) Pânã la repunerea în funcţiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, agenţii economici utilizatori sunt obligaţi sã înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operaţiunile efectuate şi sã emitã facturi fiscale pentru respectivele operaţiuni, la cererea clientului.";
- Art. 10: "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative. [...].";
- Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevãzute la art. 10 se aplicã operatorilor economici, cu excepţia celor prevãzute la art. 10 lit. d), astfel:
a) faptele prevãzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţioneazã cu amendã de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) faptele prevãzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) şi m) se sancţioneazã cu amendã de la 8.000 lei la 40.000 lei;
c) faptele prevãzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţioneazã cu amendã de la 40.000 lei la 100.000 lei.
(2) Contravenţiile prevãzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancţioneazã cu amendã de la 800 lei la 4.000 lei.
(3) Sumele gãsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând operatorilor economici prevãzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, dupã caz, sunt considerate fãrã provenienţã şi se confiscã, fãcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscã sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii dupã suspendarea activitãţii operatorilor economici, potrivit art. 14.";
- Art. 14: "(1) Neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici prevãzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevãzute la art. 6 atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pânã la momentul înlãturãrii cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni."
Autorii excepţiei susţin cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8 ) privind dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 56 privind contribuţiile financiare, art. 57 privind exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind Economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Autorul excepţiei considerã cã <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , "prin formularea subversivã, lasã loc unor interpretãri contradictorii, întrucât acestea nu menţioneazã cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale", şi cã "are o formulare ambiguã şi subversivã, deorece dispoziţiile ordonanţei de urgenţã nu precizeazã care sunt excepţiile de la obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amãnuntul şi facturi fiscale pentru vânzãrile cu ridicata, excepţii la care face trimitere textul criticat".
Cu privire la aceste critici, Curtea observã cã prevederile art. 1 din ordonanţa criticatã se referã la obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale şi condiţiile în care aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi, şi nu la obligaţia agenţilor economici de a emite bonuri fiscale, respectiv facturi fiscale pentru bunuri vândute cu amãnuntul, respectiv pentru vânzãrile cu ridicata. Ca atare, aceste critici nu pot fi primite.
Acest text de lege reflectã opţiunea legiuitorului în materie şi reprezintã concretizarea preocupãrii statului ca, prin mijloace specifice, sã preîntâmpine fapte de naturã a avea impact negativ asupra economiei naţionale. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin <>Decizia nr. 39 din 11 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007.
Cele statuate de Curte în decizia menţionatã sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţã, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate privind <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 urmeazã a fi respinsã.
II. În legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea s-a mai pronunţat prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, prin <>Decizia nr. 115 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, şi <>Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 10 iunie 2008, Curtea, fãcând referire la jurisprudenţa sa anterioarã, a reţinut în esenţã cã stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendã reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate reprezintã norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectã dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani gãsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încãlcãrii acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a cãror provenienţã nu poate fi justificatã. Curtea a mai constatat cã textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale în virtutea cãrora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", fiind deci în deplinã concordanţã cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei.
Soluţia şi considerentele deciziilor sus-menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
III. Asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 11 şi art. 14 din ordonanţa criticatã Curtea s-a mai pronunţat, statuând în sensul constituţionalitãţii acestor prevederi de lege. Astfel, prin <>Decizia nr. 83 din 5 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, şi <>Decizia nr. 471 din 22 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008, Curtea, fãcând referire la jurisprudenţa sa anterioarã, a reţinut, de asemenea, cã aceste prevederi legale reprezintã norme coercitive, care instituie sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectã prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani gãsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici, consecinţa încãlcãrii acestor dispoziţii legale fiind confiscarea sumelor a cãror provenienţã nu poate fi justificatã, aşa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituţie.
Cu privire la art. 14, prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut cã suspendarea pe o perioadã de 3 luni a activitãţii unitãţii care nu a respectat obligaţiile prevãzute de textul de lege criticat nu este o mãsurã de naturã a restrânge libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã sau crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, ci, dimpotrivã, reprezintã tocmai o mãsurã prin care statul dã expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
