Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.255 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (2) si (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, ale Ordinului Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007 privind procedurile de selectie a practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, precum si cea privind interpretarea deciziilor Curtii Constitutionale nr. 182 din 16 noiembrie 1999 si nr. 898 din 16 iunie 2009
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 830 din 23 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2011 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008, aprobatã prin Legea nr. 277/2009, şi pentru interpretarea dispoziţiilor Deciziei nr. 182 din 16 noiembrie 1999 şi Deciziei nr. 898 din 16 iunie 2009 ale Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã în Dosarul acesteia nr. 5.147/3/2009 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.658D/2010, precum şi a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu Ordinul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, excepţie invocatã de S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timişoara, lichidator judiciar al Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest - S.A. din Deva - Filiala Bradmin, în Dosarul nr. 7.044/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.905D/2010.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 15 septembrie 2011, când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.905D/2010 la Dosarul nr. 1.658D/2010, care a fost primul înregistrat, iar în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 22 septembrie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.147/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008, aprobatã prin Legea nr. 277/2009, şi pentru interpretarea dispoziţiilor Deciziei nr. 182 din 16 noiembrie 1999 şi Deciziei nr. 898 din 16 iunie 2009 ale Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã într-o cauzã întemeiatã pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
Prin Sentinţa nr. 8/F/2010 din 12 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.044/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu Ordinul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, excepţie invocatã de S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timişoara, lichidator judiciar al Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest - S.A. din Deva - Filiala Bradmin, cu ocazia judecãrii unei cauze ca urmare a deschiderii procedurii simplificate a insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã aratã urmãtoarele:
1. Dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, pentru cã încalcã principiul colectivitãţii, al unicitãţii şi caracterului concursual al procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, prevãzut în art. 2 din Legea nr. 85/2006.
Textul criticat dã posibilitatea creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor sã decidã desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, fãrã consultarea adunãrii creditorilor, fapt ce contravine art. 16 şi art. 21 din Constituţie. Prin urmare, acordarea unei asemenea puteri de decizie creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor este discriminatorie în raport cu alţi creditori, care, deşi beneficiazã de garanţii reale şi cu rang prioritar, atât la recuperarea creanţelor, cât şi la decizia procesualã a executãrii silite cu privire la modalitatea valorificãrii bunului, nu îşi pot exprima opinia asupra desemnãrii administratorului judiciar sau a lichidatorului.
De asemenea, se aratã cã modificãrile aduse art. 19 din lege conţin douã elemente de încãlcare gravã a principilor menţionate, şi anume: decizia se ia fãrã consultarea adunãrii creditorilor şi contestaţia pentru motive de nelegalitate o pot formula creditorii, şi nu judecãtorul-sindic. Din moment ce numai conţinutul valoric al creanţei dã dreptul la decizia unicã, se naşte întrebarea: care este motivul de "nelegalitate al deciziei", iar "dacã este vorba de nelegalitate, atunci nimeni altul decât judecãtorul-sindic trebuie sã intervinã în proces, atât în virtutea rolului activ instituit de principiile dreptului comun, cât şi pentru a asigura instituţia imparţialitãţii".
Procedura insolvenţei, deşi este colectivã şi concursualã, poate fi declaratã şi la cererea unui singur creditor, care poate parcurge "etapele falimentului" pânã la închidere cu acest unic creditor. Rezultã cã oricând, în lipsa unor motive temeinice, aşa cum prevede art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, acesta poate sã decidã înlocuirea lichidatorului judiciar pe considerentul cã este creditor majoritar, dându-se astfel cale liberã arbitrariului şi abuzului de drept faţã de lichidatorul judiciar care îşi poate îndeplini atribuţiile în mod temeinic şi legal. Odatã învestit şi confirmat de comitetul creditorilor, lichidatorul judiciar a dobândit un drept de servicii în virtutea profesiei liberale la care a aderat şi este nedrept sã fie înlocuit în orice stadiu al procedurii, fãrã motive temeinice şi numai în baza criteriului valoric al creanţei unui creditor care deţine cel puţin de 50% din valoarea creanţelor.
2. De asemenea, judecãtorul-sindic aratã cã reitereazã excepţia de neconstituţionalitate, deoarece considerã cã nu s-a luat în discuţie de cãtre Curtea Constituţionalã critica invocatã anterior, tot din oficiu, şi anume faptul cã prevederile legale criticate încalcã principiul colectivitãţii, unicitãţii şi caracterul concursual al procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, care, de altfel, au fost invocate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 182 din 16 noiembrie 1999, în care s-a reţinut cã "procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului prevãzute de Legea nr. 64/1995 este o procedurã colectivã, unicã şi concursualã pentru toţi creditorii". Or, Legea nr. 85/2006 a preluat principiile şi prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii şi lichidãrii judiciare şi, prin urmare, nu poate sã conţinã reglementãri contrare acestui principiu, consacrat printr-o decizie a Curţii Constituţionale cu valoare de principiu al autoritãţii de lucru judecat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timişoara, lichidator judiciar al Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest S.A. din Deva - Filiala Bradmin considerã, în esenţã, cã textul criticat contravine art. 124 alin. (2) din Constituţie, care prevede în mod imperativ faptul cã "justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi".
Având în vedere faptul cã, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, organele care aplicã procedura sunt instanţele judecãtoreşti, judecãtorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul, prevederile art. 19 alin. (2) din aceeaşi lege creeazã o totalã şi injustã inegalitate între creditorii participanţi la procedura insolvenţei, reglementatã prin legea criticatã.
Principiul luãrii hotãrârilor de cãtre creditorul care deţine peste 50% din totalul creanţelor este discriminatoriu pentru faptul cã nu oferã posibilitatea egalã în cadrul unei proceduri judiciare, un singur creditor putând fi majoritar, iar restul creditorilor sã nu mai aibã absolut nicio posibilitate de a-şi exprima cel puţin opinia, potrivit procedurii insolvenţei, reglementatã de Legea nr. 85/2006.
De asemenea, Ordinul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, conform cãruia creditoarea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã dobândeşte un drept preferenţial de desemnare a unui lichidator şi ulterior schimbarea acestuia, este de naturã a acorda o poziţie privilegiatã acestor creditori, ceea ce încalcã drepturile celorlalţi creditori participanţi în mod egal şi concursual în cadrul aceleiaşi proceduri.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu Ordinul ANAF nr. 1.009/2007, este întemeiatã, întrucât se încalcã principiul colectivitãţii, unicitãţii şi caracterul concursual al procedurii insolvenţei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 277/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, în ansamblul lor, precum şi coroborate cu Ordinul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţã agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 9 august 2007, respectiv interpretarea Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 182 din 16 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000 şi nr. 898 din 16 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009.
Curtea observã cã, în realitate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate formuleazã o criticã distinctã atât în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cât şi a prevederilor Ordinului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţã agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, respectiv a interpretãrii deciziilor Curţii Constituţionale nr. 182 din 16 noiembrie 1999 şi nr. 898 din 16 iunie 2009.
În consecinţã, Curtea urmeazã a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi 2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ale Ordinului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, precum şi interpretarea deciziilor Curţii Constituţionale nr. 182 din 16 noiembrie 1999 şi nr. 898 din 16 iunie 2009.
Dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 au urmãtorul cuprins: "(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilitã de cãtre judecãtorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţã. Creditorii pot decide sã confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de cãtre judecãtorul-sindic.
(2^1) Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor poate sã decidã, fãrã consultarea adunãrii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sã confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupã caz, lichidatorul provizoriu şi sã îi stabileascã remuneraţia."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 124 alin. (2) care prevede cã "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi", precum şi la dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Asupra dispoziţiilor legale criticate, Curtea s-a mai pronunţat şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, raportat la dispoziţii constituţionale similare, a respins excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008, pentru asigurarea respectãrii principiului celeritãţii procedurii, protecţiei creditorilor şi desfãşurãrii adecvate a activitãţii practicienilor în insolvenţã, aşa cum reiese din nota de fundamentare a acestei ordonanţe de urgenţã a Guvernului. Astfel, s-a dat posibilitatea creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor sã desemneze, fãrã consultarea adunãrii creditorilor, un administrator judiciar sau un lichidator în locul administratorului judiciar sau al lichidatorului provizoriu ori sã confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupã caz, lichidatorul provizoriu şi sã-i stabileascã remuneraţia.
Curtea a observat cã, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia.
Cu privire la aceste dispoziţii de lege, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, a statuat cã adunarea creditorilor este convocatã pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevãzute de lege, iar pentru facilitarea luãrii deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevãzute douã modalitãţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor. Regula în aceastã materie este stabilitã de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cãrora deciziile adunãrii creditorilor se adoptã cu votul titularilor unei majoritãţi, prin valoare, a creanţelor prezente. Existã situaţii speciale, cum este aceea a desemnãrii unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanţa sporitã a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specialã, şi anume votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor. Opţiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, şi nu pentru cel al numãrului creditorilor, este justificatã de principalul obiectiv al procedurii insolvenţei, respectiv recuperarea creanţelor asupra averii debitorului. Or, în mãsura în care repartizarea sumelor ce rezultã din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiaşi clase de creditori, proporţional cu valoarea creanţelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii sã fie luate prin raportare la valoarea creanţelor, iar nu la numãrul creditorilor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat cã soluţia legislativã criticatã, şi anume posibilitatea creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor de a desemna, fãrã consultarea adunãrii creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu, este pe deplin justificatã, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu pentru cel al numãrului creditorilor, şi nu contravine principiului egalitãţii în faţa legii, prevãzut de art.16 alin. (1) din Constituţie. În ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor, ceea ce face inutilã consultarea adunãrii creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau a unui lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotãrârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specialã prevãzutã de lege, şi anume numai cu votul acestui creditor care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor.
Totodatã, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecãtorul-sindic confirmã, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor, iar, în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 19 din aceeaşi lege, ceilalţi creditori pot contesta la judecãtorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului care deţine cel puţin 50%, prevãzutã la alin. (2^1), în termen de 3 zile de la data publicãrii acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţã. Prin urmare, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 nu contravin prevederilor art. 21 din Legea fundamentalã.
Curtea a reţinut cã liberul acces la justiţie, consacrat prin prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, nu este un drept absolut, legiuitorul putând sã prevadã anumite condiţionãri în vederea unei bune administrãri a justiţiei, având, evident, o justificare rezonabilã şi proporţionalã cu obiectivul propus.
Astfel, faptul cã, împotriva deciziei creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor de a desemna, fãrã consultarea adunãrii creditorilor, un administrator judiciar sau un lichidator în locul celui provizoriu ori de a confirma administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu, creditorii interesaţi pot face contestaţie la judecãtorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicãrii acestei decizii în Buletinul procedurilor de insolvenţã, îşi gãseşte justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi are drept scop asigurarea desfãşurãrii cu celeritate a acesteia.
Prin alte decizii, spre exemplu Decizia nr. 900 din 16 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, Curtea a statuat cã, deşi adunarea creditorilor desemneazã administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i şi remuneraţia, sau confirmã administratorul judiciar ori lichidatorul desemnat provizoriu de cãtre judecãtorul-sindic, nu se poate susţine încãlcarea principiului potrivit cãruia justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege, deoarece aceastã desemnare este confirmatã de judecãtorul-sindic prin încheiere, iar ceilalţi creditori o pot contesta la judecãtorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în condiţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. Pe de altã parte, aşa cum rezultã din nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, care a modificat dispoziţiile criticate ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, aceastã lege privind procedura insolvenţei a introdus ca elemente de noutate, printre altele, degrevarea judecãtorului-sindic de responsabilitãţile ce excedeazã sferei contenciosului şi amplificarea rolului adunãrii creditorilor, pornind de la acquis-ul comunitar în materie şi valorificând principiile consacrate în legislaţia internaţionalã şi bunele practici în materie.
Distinct de cele reţinute, Curtea nu poate primi critica autorilor potrivit cãreia creditorul majoritar poate oricând sã decidã înlocuirea administratorului/ lichidatorului judiciar doar pe acest unic considerent cã deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor, ceea ce ar permite, într-adevãr, instaurarea arbitrariului şi abuzului de drept.
Dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 dau dreptul creditorului care deţine singur cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor sã desemneze un administrator/lichidator judiciar, în locul administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau sã îl confirme pe acesta şi sã îi stabileascã remuneraţia.
Or, desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar "provizoriu" este atributul exclusiv al judecãtorului-sindic, potrivit tezei finale a art. 19 alin. (2) "creditorii (este vorba de creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor) pot decide sã confirme administratorul/lichidatorul judiciar desemnat provizoriu de cãtre judecãtorul-sindic", dispoziţii de care prevederile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 nu pot fi disociate. Dimpotrivã, pentru motive temeinice [art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006], numai judecãtorul-sindic poate decide schimbarea administratorului/lichidatorului judiciar desemnat, ceea ce are ca efect tocmai aplicarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2), potrivit cãrora "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi ".
Totodatã, prin Decizia nr. 726 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a stabilit cu valoare de principiu cã în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziţie şi o situaţie deosebite faţã de toate pãrţile şi faţã de toţi ceilalţi participanţi la procedurã, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la procedurã, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţioneazã în interes personal, ci în interesul bunei desfãşurãri a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia sã îşi poatã valorifica creanţele în cât mai mare mãsurã şi cât mai operativ.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele reţinute anterior, Curtea constatã cã prevederile art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 nu încalcã dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate referitoare la interpretarea Deciziei nr. 182 din 16 noiembrie 1999 şi a Deciziei nr. 898 din 16 iunie 2009 ale Curţii Constituţionale, Curtea constatã cã aceasta este inadmisibilã, deoarece nu pot forma obiectul controlului de constituţionalitate, pe calea excepţiei, deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, Curtea observã cã, în accepţiunea prevederilor art. 146 din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu are nici competenţa de a interpreta sau explica deciziile sale la solicitarea unor subiecte de drept.
III. În ce priveşte critica referitoare la Ordinul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţã agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, conform cãreia creditoarea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã dobândeşte un drept preferenţial privind desemnarea unui lichidator şi, ulterior, schimbarea acestuia, fapt ce încalcã drepturile celorlalţi creditori participanţi în mod egal şi concursual în cadrul aceleiaşi proceduri, Curtea constatã, de asemenea, cã nici aceasta nu poate constitui obiectul controlului de constituţionalitate, deoarece acest act normativ nu face parte din categoria celor asupra cãrora Curtea Constituţionalã este competentã a se pronunţa, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi art. 146 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã în Dosarul nr. 5.147/3/2009 şi de S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timişoara, lichidator judiciar al Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest S.A. din Deva - Filiala Bradmin, în Dosarul nr. 7.044/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate privind interpretarea deciziilor Curţii Constituţionale nr. 182 din 16 noiembrie 1999 şi nr. 898 din 16 iunie 2009, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã în Dosarul nr. 5.147/3/2009.
III. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordinului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţã agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, excepţie ridicatã de S.C.P.I.T. Management Advisors S.P.R.L. din Timişoara, lichidator judiciar al Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest S.A. din Deva - Filiala Bradmin, în Dosarul nr. 7.044/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
