Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.252 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) teza intai, art. 211 alin. (1) si art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 759 din 15 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1) şi <>art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Andreea-Elena Ticuşan în Dosarul nr. 7.722/197/2009 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.722/197/2009, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1) şi <>art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Andreea-Elena Ticuşan într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã obligativitatea contribuţiei la asigurãrile sociale goleşte de conţinut dreptul constituţional la sãnãtate, întrucât acest drept este unul individual şi se exercitã conform convingerilor personale, în mod facultativ şi subiectiv. Se mai susţine cã cetãţeanul este liber sã dispunã de viaţa şi de sãnãtatea sa dupã cum doreşte, fãrã a încãlca drepturile şi libertãţile celor din jur; în aceste condiţii statul nu are dreptul sã intervinã în viaţa privatã a cetãţeanului şi sã îi impunã plata unor contribuţii la asigurãrile sociale. Se mai considerã cã accesul la serviciile medicale nu trebuie sã se facã pe baza înscrierii într-un sistem de asigurãri de sãnãtate, ci serviciile medicale trebuie procurate contra cost. Astfel, dreptul la asistenţã medicalã nu trebuie supus niciunui control etatic, iar accesul la serviciile medicale nu trebuie sã se facã în funcţie de contribuţiile plãtite anterior şi condiţionat de acestea.
Judecãtoria Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. (3), art. 211 alin. (1) şi <>art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Curtea constatã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate formulatã vizeazã numai art. 208 alin. (3) teza întâi, art. 211 alin. (1) şi <>art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 208 alin. (3) teza întâi: "Asigurãrile sociale de sãnãtate sunt obligatorii şi funcţioneazã ca un sistem unitar [...]";
- Art. 211 alin. (1): "Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetãţenii români cu domiciliul în ţarã, precum şi cetãţenii strãini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporarã sau au domiciliul în România şi fac dovada plãţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În aceastã calitate, persoana în cauzã încheie un contract de asigurare cu casele de asigurãri de sãnãtate, direct sau prin angajator, al cãrui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie.";
- Art. 213 alin. (4): "Categoriile de persoane care nu sunt prevãzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia sã se asigure în condiţiile art. 211 şi sã plãteascã contribuţia la asigurãrile sociale de sãnãtate în condiţiile prezentei legi."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 26 alin. (2) privind viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii [şi nu art. 33 alin. (1), cum greşit se menţioneazã] şi art. 47 alin. (2) privind nivelul de trai [şi nu art. 43 alin. (3), cum greşit se menţioneazã].
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã, prin <>deciziile nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, şi nr. 1.011 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, a stabilit cã dispoziţiile <>art. 208 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 sunt constituţionale în raport cu o criticã similarã de neconstituţionalitate.
Curtea a reţinut cã "sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate îşi poate realiza obiectivul principal datoritã solidaritãţii celor care contribuie", astfel cã <>art. 208 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 "reprezintã de fapt o expresie a prevederilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor care consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor".
Cu referire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, Curtea a statuat cã, "datoritã solidaritãţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. Aceste dispoziţii de lege reprezintã, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale ce reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor ce consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor". În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, sau <>Decizia nr. 907 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 27 iulie 2010.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, raportat la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, Curtea a statuat cã "obligaţia contribuţiei la sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate nu poate dobândi semnificaţia unei aşezãri injuste a sarcinilor fiscale atât timp cât, pe de o parte, instituirea acestei obligaţii are o justificare constituţionalã, iar, pe de altã parte, ea se aplicã tuturor persoanelor prevãzute de norma de lege, fãrã privilegii ori discriminãri".
Neintervenind elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de cele de mai sus, Curtea observã cã art. 34 din Constituţie consacrã un drept complex - dreptul la ocrotirea sãnãtãţii -, ambivalent, cu douã componente, una substanţialã şi alta proceduralã. În cauza de faţã, se contestã latura proceduralã a acestui drept şi modul în care statul înţelege sã organizeze sistemul de asigurãri de sãnãtate. Or, potrivit art. 34 alin. (3) din Constituţie, organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale se stabileşte prin lege, ceea ce înseamnã cã legiuitorul este îndreptãţit sã impunã reguli pentru crearea, menţinerea şi dezvoltarea unui sistem de asigurãri sociale cu respectarea principiilor constituţionale. În condiţiile în care Curtea, prin deciziile menţionate mai sus, a constatat cã sistemul implementat de legiuitorul român este o expresie a principiilor enunţate în Constituţie la art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat social al României şi art. 4 alin. (1) privind solidaritatea cetãţenilor ţãrii, latura proceduralã a dreptului la ocrotirea sãnãtãţii, sub aspectul obligativitãţii plãţii contribuţiilor la sistemul de asigurãri de sãnãtate, este organizatã în conformitate şi cu respectarea Constituţiei. Astfel, Curtea reţine cã dreptul persoanei de a dispune de ea însãşi prevãzutã de art. 26 alin. (2) din Constituţie în privinţa asigurãrilor de sãnãtate trebuie interpretat în concordanţã cu principiile constituţionale mai sus enunţate, întrucât persoana fizicã nu are dreptul sã dispunã de ea însãşi în mod absolut, ci cu condiţia de a nu încãlca drepturile şi libertãţile altora; cu alte cuvinte, persoana în cauzã, prin conduita sa, nu poate afecta nici latura proceduralã a dreptului sãu la ocrotirea sãnãtãţii şi nici latura substanţialã a acestui drept de care beneficiazã celelalte persoane fizice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) teza întâi, art. 211 alin. (1) şi <>art. 213 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Andreea-Elena Ticuşan în Dosarul nr. 7.722/197/2009 al Judecãtoriei Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
