Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.250 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 lit. b) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 16 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 lit. b) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Costicã Oteliţã în Dosarul nr. 8.482/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.482/121/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 lit. b) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Costicã Oteliţã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de modificare unilateralã a contractului de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciazã, în esenţã, cã dispoziţiile legale anuleazã sporul de mobilitate din contractele colective şi individuale de muncã, ceea ce încalcã art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garanteazã caracterul obligatoriu al convenţiilor în materia dreptului muncii. O asemenea intervenţie a legiuitorului în actele juridice ce nu îi sunt opozabile creeazã nesiguranţã şi pune în pericol stabilitatea relaţiilor de muncã.
În fine, se considerã a fi încãlcate şi prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât textul legal criticat nu se aplicã şi salariaţilor care şi-au dobândit sporul de mobilitate prin acte normative secundare sau hotãrâri judecãtoreşti.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 50 lit. b) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, care au urmãtorul cuprins:
"La 3 zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, înceteazã urmãtoarele drepturi salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autoritãţilor şi instituţiilor publice: [...]
b) sporul de mobilitate."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (5) privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective.
Examinând dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale pretins încãlcate, Curtea constatã urmãtoarele:
Critica ce vizeazã încãlcarea art. 16 din Constituţie este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat face referire la "actele juridice" care cuprind sporul de mobilitate. În sens larg, atât actele normative de reglementare primarã şi secundarã, cât şi contractul colectiv şi individual de muncã sunt acte juridice.
Prin urmare, textul criticat se aplicã tuturor cetãţenilor, mai precis angajaţilor, care beneficiazã de acest spor, indiferent de izvorul de drept în temeiul cãruia li s-a acordat acest drept salarial.
În legãturã cu persoanele care beneficiazã de acest drept ca urmare a pronunţãrii unor hotãrâri judecãtoreşti, Curtea reţine cã acordarea sporului în temeiul hotãrârii judecãtoreşti se va face numai pentru perioadele cât temeiul legal/contractual care a stat la baza pronunţãrii acesteia produce efecte juridice. Altfel, ar însemna ca hotãrârea judecãtoreascã sã fie un act de legiferare, ceea ce este inadmisibil.
În consecinţã, de la data intrãrii în vigoare a <>Legii-cadru nr. 330/2009, sporul de mobilitate nu se mai acordã niciunei categorii de personal plãtit din fonduri publice, indiferent de izvorul juridic în temeiul cãruia acest spor era acordat.
În raport cu critica de neconstituţionalitate ce vizeazã încãlcarea art. 41 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine urmãtoarele aspecte:
În primul rând, constatã cã statul are deplina legitimitate constituţionalã de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bazã personalului plãtit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizeazã. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, "ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodatã, sã instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bazã, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cãrora li se acordã, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006).
În al doilea rând, instanţa constituţionalã, prin <>Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat cã "încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridicã nu poate fi superioarã legii. În consecinţã, convenţiile colective sunt garantate în mãsura în care nu încalcã prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încãlca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale. [_] În consecinţã, negocierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente (...)" (A se vedea, în acest sens, şi <>Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).
Curtea, prin <>Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a mai statuat cã dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie, privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, nu exclud "posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncã, reglementând soluţii care sã rãspundã nevoilor sociale existente la un moment dat".
În al treilea rând, Curtea observã cã, potrivit art. 25 din Codul muncii, "Prin clauza de mobilitate pãrţile în contractul individual de muncã stabilesc cã, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de cãtre salariat nu se realizeazã într-un loc stabil de muncã. În acest caz salariatul beneficiazã de prestaţii suplimentare în bani sau în naturã". Acest lucru nu înseamnã cã angajatul este îndreptãţit la un spor, ci faptul cã salariul/indemnizaţia aflat/aflatã în platã trebuie sã reflecte condiţiile în care acesta lucreazã.
În fine, Curtea constatã cã ordonatorii principali de credite trebuie sã respecte legea şi sã o aplice ca atare, chiar dacã aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncã, individuale sau colective, ale personalului plãtit din fonduri publice. Raţiunea acestei concluzii constã în faptul cã temeiul încheierii, modificãrii şi încetãrii contractului este legea, iar dacã, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie sã reflecte şi sã fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminãri salariale chiar în interiorul aceleiaşi categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 lit. b) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Costicã Oteliţã în Dosarul nr. 8.482/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
