Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.249 din 19 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, dispozitii prin care a fost modificat art. 7 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 846 din 16 decembrie 2008
În temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 16 octombrie 2008, un grup de 55 de deputaţi a solicitat Curţii Constituţionale sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii <>art. I pct.1 din Legea pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, prevederi prin care a fost modificat <>art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 .
Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 11.142 din 16 octombrie 2008 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.023A/2008.
La sesizare a fost anexatã lista cuprinzând semnãturile celor 55 de deputaţi. Potrivit acestei liste, autorii sesizãrii de neconstituţionalitate sunt urmãtorii: Cristian Rãdulescu, Iulian-Gabriel Bîrsan, Eugen Constantin Uricec, Traian Constantin Igaş, Daniel Buda, Constantin Petrea, Alexandru Mocanu, Dãnuţ Liga, Marcel-Laurenţiu Romanescu, Constantin Amarie, Marius Rogin, Ioan Oltean, Mihaela Adriana Vasil, Valentin Adrian Iliescu, Valentin Rusu, Radu-Cãtãlin Drãguş, Diana Maria Buşoi, Liviu Alexandru Miroşeanu, Corneliu Momanu, Cristian Alexandru Boureanu, Viorel Oancea, Claudius Mihail Zaharia, Corneliu Popescu, Iulian Vladu, Petre Ungureanu, Ion Stoica, Daniel Ionescu, Laurenţiu Mironescu, Petre Strãchinaru, Cristian Ilie, Ionela Bruchental-Pop, Gheorghe Barbu, Cornel Ştefan Bardan, Radu Lambrino, Gabriel Sandu, Cornel Ştirbeţ, Dumitru Pardãu, Romicã Andreica, Viorel Constantinescu, Valeriu Tabãrã, Constantin Tudor, Petru Movilã, Petru Lificiu, Petru Cãlian, Marian Hoinaru, Bogdan Cantaragiu, Cezar-Florin Preda, Alexandru Ciocâlteu, Gheorghe Albu, Obuf Cãtãlin Ovidiu Buhãianu, Marcel Adrian Piteiu, Gheorghe Sârb, Mircea Teodor Iustian, William-Gabriel Brînzã, Raluca Turcan.
În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile de lege menţionate restrâng exercitarea dreptului de asociere, prin aceasta fiind contrare atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1), cât şi dispoziţiilor art. 11 par. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, posibila confuzie care s-ar crea prin utilizarea în denumirea asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte din denumirea unor autoritãţi sau instituţii publice de interes naţional sau local nu are legãturã cu vreuna dintre condiţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie, respectiv apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, şi nici nu este necesarã într-o societate democraticã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost transmisã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece în cuprinsul actului normativ criticat existã suficiente elemente care sã asigure garantarea dreptului de liberã asociere. Precizeazã cã printr-o normã imperativã legiuitorul poate da prioritate interesului public. În acest sens, face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 688/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 7 februarie 2006. Considerã cã atât prevederile constituţionale, cât şi cele ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la libertatea de asociere impun statelor nu numai obligaţii negative, ci şi obligaţii pozitive, constând în adoptarea de mãsuri de protecţie şi de securitate de naturã sã confere eficacitate şi substanţã libertãţii de întrunire. Precizeazã, de asemenea, faptul cã aplicarea în practicã a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 a relevat necesitatea impunerii anumitor interdicţii de utilizare în denumirea unei asociaţii sau fundaţii a unor sintagme sau cuvinte susceptibile sã creeze confuzie cu denumirea unor autoritãţi sau instituţii publice sau de interes naţional sau local.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.I pct.1 din Legea pentru modificarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii prin care a fost modificat <>art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 .
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
«Art.I. - <>Ordonanţa Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 246/2005 , se modificã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 7, alineatul (3) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"(3) Este interzisã utilizarea în denumirea asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile sã creeze confuzie cu denumirea unor autoritãţi sau instituţii publice de interes naţional sau local."»
Critica de neconstituţionalitate constã, în esenţã, în susţinerea cã redactarea acestui text de lege este neconformã cu prevederile constituţionale ale art. 40 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere", şi art. 53 care prevede cã "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.".
Totodatã este invocatã şi contrarietatea textului de lege criticat cu art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia "Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, apãrarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sãnãtãţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertãţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale sã fie impuse exercitãrii acestor drepturi de cãtre membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat."
Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile criticate sunt aplicabile numai acelor asociaţii care conţin în denumirea lor cuvinte de naturã sã creeze confuzie cu denumirea unor autoritãţi sau instituţii publice de interes naţional sau local.
În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine cã, prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate, sunt încãlcate dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Constituţie, întrucât printr-o normã imperativã legiuitorul poate da prioritate interesului public. Condiţiile impuse prin lege în ceea ce priveşte denumirea unor asociaţii nu aduc atingere dreptului de asociere, ci constituie o mãsurã necesarã prevãzutã de legiuitor într-o societate democraticã pentru protejarea instituţiilor publice de interes naţional sau local, datoritã faptului cã existã riscul sã se creeze confuzie între acestea şi asociaţii cu denumire similarã.
Astfel, nu sunt încãlcate nici prevederile constituţionale ale art. 53 privind restrângerea, prin lege, a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi nici cele ale art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât acestea dispun cã exerciţiul unor drepturi, inclusiv dreptul de asociere, poate fi restrâns "numai prin lege", or, în cauzã, dispoziţiile criticate sunt cuprinse într-un asemenea act normativ şi exprimã voinţa legiuitorului.
De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a admis cã autoritãţile naţionale dispun de o marjã de apreciere relativ importantã în aplicarea restricţiilor exerciţiului dreptului de asociere, validarea unor asemenea restricţii putând fi fãcutã numai dacã în situaţia concretã în care ele au fost adoptate s-au dovedit a fi proporţionale cu scopul urmãrit, anume protejarea valorilor enumerate de art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Or, interzicerea utilizãrii în denumirea asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile sã creeze confuzie cu denumirea unor autoritãţi sau instituţii publice de interes naţional sau local poate fi consideratã cã urmãreşte un scop legitim ce constã în apãrarea ordinii publice, prin protejarea interesului public.
Având în vedere toate acestea, Curtea constatã cã interdicţia stabilitã, prin textul de lege criticat, este necesarã într-o societate democraticã şi, având în vedere interesul public protejat, existã şi un raport rezonabil de proporţionalitate între aceastã limitare în exerciţiul dreptului de asociere apãrat de art. 40 alin. (1) din Constituţie şi scopul legitim urmãrit prin adoptarea ei.
Potrivit argumentelor expuse, dispoziţiile <>art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, dispoziţii prin care a fost modificat <>art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 , sunt constituţionale.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A. a), al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile <>art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii sunt constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 19 noiembrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
