Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.248 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 755 din 5 noiembrie 2009
DECIZIE nr. 1.248 din 6 octombrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 755 din 5 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Gerhard Truetsch şi Martha Schutz în Dosarul nr. 5.065/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 507/2008 , arãtând cã soluţia acestei decizii este pe deplin valabilã şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.065/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Gerhard Truetsch şi Martha Schutz într-o cauzã civilã având ca obiect contestaţia, formulatã în baza <>Legii nr. 10/2001 , împotriva deciziei prin care s-a respins notificarea comunicatã societãţii deţinãtoare a imobilului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã impunerea unui termen în care sã se formuleze atât notificarea în vederea restituirii imobilului, cât şi contestaţia împotriva deciziei prin care s-a soluţionat notificarea îngrãdeşte dreptul de proprietate şi dreptul persoanelor de a se adresa justiţiei.
Tribunalul Braşov - Secţia civilã considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţionalã în mod constant, respectiv faptul cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte actul de justiţie, legiuitorul având competenţa exclusivã de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti. Dreptul de acces la o instanţã nu este un drept absolut, ci reclamã, prin însãşi natura sa, o reglementare din partea statului, ceea ce, implicit, permite anumite ingerinţe, cu condiţia ca acestea sã nu aducã atingere substanţei dreptului şi sã nu împiedice exerciţiul efectiv al sãu.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã acestea nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Totodatã, soluţia de restituire a acestor imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecutã cu privire la dreptul de proprietate privatã. Face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 592/2006 , nr. 507/2008 şi nr. 3/2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã, în urma adoptãrii <>Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au urmãtorul conţinut: "Decizia sau, dupã caz, dispoziţia motivatã de respingere a notificãrii sau a cererii de restituire în naturã poate fi atacatã de persoana care se pretinde îndreptãţitã la secţia civilã a tribunalului în a cãrui circumscripţie se aflã sediul unitãţii deţinãtoare sau, dupã caz, al entitãţii învestite cu soluţionarea notificãrii, în termen de 30 de zile de la comunicare."
Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale <>art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã. Totodatã, considerã cã prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor <>art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 507 din 8 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008. În decizia menţionatã, Curtea a reţinut cã recunoaşterea sine die a posibilitãţii persoanei interesate de a declanşa procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv de cãtre stat ar fi fost de naturã sã genereze un climat de insecuritate juridicã în domeniul proprietãţii imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalitãţii reparatorii urmãrite, dar nepermis, într-un stat de drept, pe o perioadã îndelungatã sau nelimitatã de timp. Împrejurarea cã persoana interesatã, deşi cunoştea sau trebuia sã cunoascã termenul de contestare, ca şi consecinţele juridice ale nerespectãrii acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale dã expresie propriei sale culpe, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
În ceea ce priveşte invocarea <>art. 21 din Constituţie , Curtea reţine ceea ce a statuat în <>Decizia Plenului nr. 1/1994 , cu privire la accesul liber la justiţie. Astfel, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte şi este competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, soluţie ce rezultã în mod categoric din dispoziţiile constituţionale ale <>art. 126 alin. (2) din Constituţie , potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege", şi ale <>art. 129 , în conformitate cu care "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. Dispoziţiile <>art. 21 alin. (2) din Legea fundamentalã , potrivit cãrora "Nicio lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept", au semnificaţia cã legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit niciun cetãţean ori categorie sau grup social. Tot astfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în decizia de principiu pronunţatã în Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii, 1975, cã dreptul la instanţã nu este un drept absolut; statele sunt libere sã stabileascã condiţionãri ale acestuia, fãrã însã sã aducã atingere substanţei dreptului.
Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în cauzele Aydin contra Turciei, 1997, şi Conka contra Belgiei, 2002, cã efectul esenţial al dispoziţiei cuprinse în art. 13 din Convenţie constã în a impune existenţa unui recurs intern ce abiliteazã instanţa naţionalã sã ofere o "reparaţie adecvatã", recursul trebuind sã fie "efectiv" atât în cadrul reglementãrilor legale, cât şi în practica de aplicare a acestora. Or, <>Legea nr. 10/2001 este o lege specialã reparatorie, prin a cãrei adoptare legiuitorul a dorit sã evite perpetuarea stãrii de incertitudine cu privire la situaţia juridicã a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, instituind o procedurã efectivã de restituire a acestora. Condiţionarea exerciţiului dreptului la restituire de respectarea unor termene nu este de naturã sã aducã atingere dreptului de proprietate al persoanelor interesate şi nici dreptului lor de acces liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Gerhard Truetsch şi Martha Schutz în Dosarul nr. 5.065/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
