Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.247 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã ELGI COM COF - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.186/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 132D/2011 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 7 aprilie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 noiembrie 2010 pronunţatã în Dosarul nr. 22.186/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã ELGI COM COF - S.R.L. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect constatarea rezoluţiunii unui contract de vânzare-cumpãrare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia enumerã prevederile constituţionale în raport cu care îşi formuleazã critica, fãrã a aduce argumente în susţinerea excepţiei invocate. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi aratã cã liberul acces la justiţie nu presupune şi gratuitate şi cã persoanele care apeleazã la serviciile justiţiei trebuie sã suporte cheltuielile impuse de lege, necesare declanşãrii şi desfãşurãrii proceselor. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul susţine cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã şi aratã cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, întrucât accesul la justiţie nu înseamnã gratuitate, fiind normal şi legal ca justiţiabilii sã contribuie prin plata unor taxe la acoperirea cheltuielilor instanţelor judecãtoreşti. Sunt invocate în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 814 din 27 septembrie 2007, nr. 210 din 10 iulie 2002, nr. 504 din 20 aprilie 2010 şi nr. 948 din 6 iulie 2010. Se aratã, de asemenea, cã, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, instanţele pot acorda anumitor categorii de persoane facilitãţi la plata taxelor judiciare de timbru, constând în plata în rate a acestor taxe, reducerea cuantumului lor sau chiar scutirea de platã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, deşi autorul acesteia s-a limitat doar la a enumera textele constituţionale şi convenţiile pretins încãlcate, în mod rezonabil se poate determina din simpla indicare a textelor de referinţã invocate critica de neconstituţionalitate vizatã, respectiv încãlcarea dreptului de acces liber la justiţie prin existenţa obligaţiei plãţii taxelor de timbru în privinţa acţiunilor şi cererilor introduse la instanţele judecãtoreşti. În aceste condiţii, având în vedere şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, nepublicatã încã în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea urmeazã a analiza pe fond excepţia de neconstituţionalitate formulatã. Astfel, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, a statuat cã accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), plata taxelor şi a impozitelor reprezintã o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (Hotãrârea din 28 mai 1985, pronunţatã în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însãşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitãri atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa. De asemenea, prin Decizia nr. 185 din 10 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, Curtea a reţinut cã prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu conţin nicio interdicţie referitoare la scutirea de plata taxei judiciare de timbru. Având în vedere faptul cã legea criticatã nu aduce atingere unui drept sau unei libertãţi fundamentale, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã ELGI COM COF - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.186/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
