Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.246 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 108^1 si art. 108^3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 749 din 4 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cristian Niculescu Mizil în Dosarul nr. 466/3/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, fiind asistat de avocatul Camelia Strat, cu delegaţie la dosar, partea Sofia Niculescu Mizil fiind reprezentatã de acelaşi apãrãtor, având împuternicire în acest sens, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul prezent solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât în cauzã nu au fost aduse elemente noi, de naturã sã impunã reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 466/3/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Cristian Niculescu Mizil într-o cauzã civilã având ca obiect o acţiune în revendicare şi constatarea nulitãţii absolute a contractului de vânzare-cumpãrare încheiat în baza <>Legii nr. 112/1995 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, faptul cã prevederile art. 108^1 din Codul de procedurã civilã fac posibilã judecarea prealabilã a cauzei prin constatarea relei-credinţe, fãrã administrarea de probe şi fãrã a exista posibilitatea exercitãrii unor cãi de atac. Prin aceasta, se anuleazã liberul acces la justiţie, având loc "o condamnare, fãrã preaviz, la amendã şi daune". În continuare, aratã cã are calitatea de proprietar, în baza <>Legii nr. 112/1995 , iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpãrare, în temeiul legii menţionate, a îndeplinit condiţiile prevãzute de aceasta, de a avea un contract de închiriere şi de a nu deţine în proprietate un imobil ori de a nu fi înstrãinat un astfel de imobil. Aratã cã <>Legea nr. 10/2001 a stabilit, în mod retroactiv, o condiţie suplimentarã, respectiv existenţa bunei-credinţe la data încheierii actului juridic, a cãrei neîndeplinire determinã constatarea nulitãţii absolute a actului juridic de înstrãinare a imobilului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã acestea nu limiteazã liberul acces la justiţie, ci dau posibilitatea aplicãrii unor amenzi judiciare sau despãgubiri, în cazul exercitãrii cu rea-credinţã a unor drepturi procesuale, în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 57 din Constituţie. Totodatã, în ceea ce priveşte prevederile <>art. 1 din Legea nr. 10/2001 , face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 557/2005 , nr. 592/2007, nr. 1.215/2007 şi nr. 155/2008. Apreciazã cã, pentru identitate de raţiune, prevederile art. 7 alin. (1) din lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind liberul acces la justiţie. În ceea ce priveşte prevederile art. 45 alin. (2) din lege, face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 191/2002 , nr. 826/2006 şi nr. 1.055/2008.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 1, art. 7 alin. (1), <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã prevederile din Codul de procedurã civilã nu încalcã dispoziţiile constituţionale şi din actele internaţionale invocate, de vreme ce persoana obligatã la amendã sau despãgubire poate face cerere de reexaminare, prin care sã solicite, motivat, sã se revinã asupra amenzii ori despãgubirii. În ceea ce priveşte prevederile din <>Legea nr. 10/2001 , de asemenea criticate, considerã cã acestea nu aduc atingere principiului neretroactivitãţii legii, soluţia de restituire a unor categorii de imobile fiind rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecutã, cu privire la dreptul de proprietate. Totodatã, apreciazã cã dispoziţiile art. 57 şi art. 115 din Constituţie nu au incidenţã în prezenta cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 7 alin. (1), <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã, în urma adoptãrii <>Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Art. 1 alin. (1) şi <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate de art. I pct. 1, respectiv <>art. I pct. 10 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza <>Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în naturã sau în echivalent, când restituirea în naturã nu mai este posibilã, în condiţiile prezentei legi.
(2) În cazurile în care restituirea în naturã nu este posibilã se vor stabili mãsuri reparatorii prin echivalent. Mãsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de cãtre entitatea învestitã potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificãrii, cu acordul persoanei îndreptãţite, sau despãgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
(3) Mãsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordã prin decizia sau, dupã caz, dispoziţia motivatã a entitãţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificãrii. Mãsurile reparatorii în echivalent constând în despãgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, dupã caz, dispoziţia motivatã a entitãţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificãrii.
(4) Mãsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.
(5) Primarii sau, dupã caz, conducãtorii entitãţilor învestite cu soluţionarea notificãrilor au obligaţia sã afişeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care sã cuprindã bunurile disponibile şi/sau, dupã caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.";
- Art. 7 alin. (1): "De regulã, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în naturã.";
- Art. 45 alin. (2): "Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, considerate astfel anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 213/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credinţã."
Totodatã, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 108^1: "(1) Dacã legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona urmãtoarele fapte sãvârşite în legãturã cu procesul, astfel:
1. cu amendã judiciarã de la 500.000 lei la 7.000.000 lei:
a) introducerea, cu rea-credinţã, a unor cereri vãdit netemeinice;
b) formularea, cu rea-credinţã, a unei cereri de recuzare sau de strãmutare;
c) obţinerea, cu rea-credinţã, a citãrii prin publicitate a oricãrei pãrţi;
d) obţinerea, cu rea-credinţã, de cãtre reclamantul cãruia i s-a respins cererea, a unor mãsuri asigurãtorii prin care pârâtul a fost pãgubit;
e) contestarea, cu rea-credinţã, a scrierii sau semnãturii unui înscris;
2. cu amendã judiciarã de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:
a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mãrturie când este prezent în instanţã, în afarã de cazul în care acesta este minor;
b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asistã partea, ori nerespectarea de cãtre aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de cãtre instanţã, dacã în acest mod s-a cauzat amânarea judecãrii procesului;
c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrãrii în termenul fixat, ori refuzul de a da lãmuririle cerute;
c1) nerespectarea de cãtre agenţii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la îndeplinirea efectivã a executãrii silite, potrivit art. 3732 alin. 1;
d) neluarea de cãtre conducãtorul unitãţii în cadrul cãreia urmeazã a se efectua o expertizã a mãsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de cãtre orice persoanã a efectuãrii expertizei în condiţiile legii;
d) neluarea de cãtre conducãtorul unitãţii în cadrul cãreia urmeazã a se efectua o expertizã a mãsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de cãtre orice persoanã a efectuãrii expertizei în condiţiile legii;
e) neprezentarea unui înscris sau a unui bun, de cãtre cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţã;
f) refuzul sau omisiunea unei autoritãţi ori a altei persoane de a comunica la cererea instanţei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultã din actele şi evidenţele ei;
g) cauzarea amânãrii judecãrii sau executãrii silite de cãtre cel însãrcinat cu îndeplinirea actelor de procedurã;
h) împiedicarea în orice mod a exercitãrii, în legãturã cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecãtorilor, experţilor desemnaţi de instanţã în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei.
(2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referã pct. 2 al alin. 1, dacã motive temeinice le-au împiedicat sã aducã la îndeplinire obligaţiile ce le revin.";
- Art. 108^3: "Cel care, cu intenţie sau din culpã, a pricinuit amânarea judecãrii sau a executãrii silite, prin una dintre faptele prevãzute în art. 1081 sau art. 1082, la cererea pãrţii interesate va putea fi obligat de cãtre instanţa de judecatã ori, dupã caz, de cãtre preşedintele instanţei de executare, la plata unei despãgubiri pentru paguba cauzatã prin amânare."
În ceea ce priveşte art. 1, art. 7 alin. (1), <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi ale art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiţie.
În ceea ce priveşte prevederile art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedurã civilã, autorul excepţiei considerã cã se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind adoptarea de cãtre Guvern a ordonanţelor de urgenţã şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Totodatã, invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 66 pct. 5 din Tratatul de la Lisabona, privind dreptul la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prevederile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, <>Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, <>Decizia nr. 592 din 19 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, şi <>Decizia nr. 1.215 din 18 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008, Curtea a statuat cã recunoaşterea sine die a posibilitãţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de cãtre stat ar fi fost de naturã sã genereze un climat de instabilitate juridicã în domeniul proprietãţii imobiliare. Fãcând referire la jurisprudenţa anterioarã, Curtea a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie sã se facã în limitele legii. Legiuitorul este aşadar competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitãri rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici contrarietatea celorlalte prevederi ale art. 1 şi ale <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu dispoziţiile din Constituţie încãlcate.
În ceea ce priveşte prevederile <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , Curtea nu poate constata cã acestea sunt contrare dispoziţiilor privind neretroactivitatea legii, consacrate constituţional în art. 15 alin. (2), de vreme ce aplicarea principiului ocrotirii bunei-credinţe şi cel al aparenţei în drept nu consacrã o soluţie legislativã novatoare.
II. Totodatã, Curtea reţine cã asupra prevederilor art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>deciziile nr. 610 din 27 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, şi nr. 59 din 11 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003. Curtea a statuat cã activitatea procesualã a pãrţilor trebuie sã se desfãşoare cu respectarea normelor prevãzute de lege. Stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, soluţie ce rezultã din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentalã.
Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime pãrţile trebuie sã acţioneze cu bunã-credinţã, conform art. 57 din Legea fundamentalã, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţã.
Totodatã, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, cã exercitarea abuzivã a unui drept se produce atunci când acel drept se realizeazã în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.
Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei potrivit cãreia sancţionarea justiţiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedurã ar împiedica accesul liber la justiţie, deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedurã civilã, împotriva încheierii de stabilire a sancţiunii, persoana obligatã la amendã sau despãgubire poate face cerere de reexaminare prin care are posibilitatea de a solicita, motivat, sã se revinã asupra mãsurii dispuse.
Întrucât în cauza de faţã nu au fost aduse elemente noi, de naturã sã impunã reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele internaţionale invocate nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), <>art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 108^1 şi art. 108^3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cristian Niculescu Mizil în Dosarul nr. 466/3/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
