Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.244 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 28 din 13 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Enache Zarafu şi Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 98D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal pentru autorii excepţiei Enache Zarafu şi Tudora Zarafu rãspunde doamna avocat Denisa Stanca, din cadrul Baroului Bucureşti. Se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul apãrãtorului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea excepţiei.
Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 31.592/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Enache Zarafu şi Tudora Zarafu în soluţionarea litigiului având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în susţinerea neconstituţionalitãţii extrinseci a textelor criticate, autorul excepţiei susţine cã acestea încalcã prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (6) şi aratã cã, întrucât pânã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu au existat hotãrâri judecãtoreşti irevocabile în materie, aspect afirmat şi în Nota de fundamentare a acestei ordonanţe de urgenţã, nu se justificã modificarea Legii nr. 221/2009 pe calea ordonanţei de urgenţã, neexistând, cu privire la acordarea despãgubirilor pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnãrilor cu caracter politic şi a mãsurile administrative asimilate acestora, o situaţie urgentã a cãrei reglementare nu putea fi amânatã.
Referitor la neconstituţionalitatea intrinsecã a dispoziţiilor criticate, se susţine cã acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, retroactivând, deoarece în momentul introducerii cererilor de chemare în judecatã s-a nãscut în patrimoniul titularilor un drept la despãgubiri ce nu pot fi plafonate prin intrarea ulterior în vigoare a unui alt act normativ.
Se aratã, totodatã, cã textele criticate, prin plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca despãgubiri, încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 şi pe cele ale art. 1 şi 4, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, creând discriminare între persoanele care au obţinut hotãrâri definitive şi irevocabile având ca obiect acordarea unor despãgubiri conform Legii nr. 221/2009, care vor obţine despãgubiri a cãror valoare nu este plafonatã, persoanele în favoarea cãrora au fost pronunţate hotãrâri în primã instanţã având acelaşi obiect şi persoanele care au introdus astfel de cereri sub imperiul legii vechi fãrã ca acestea sã fi fost judecate pânã la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, cãrora le vor fi aplicate aceste plafonãri. De asemenea, autorii susţin cã dispoziţiile criticate creeazã discriminare între ultimele douã categorii enunţate şi persoanele care introduc cereri de acordare a unor despãgubiri conform dreptului comun.
Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, autorii susţin cã textele criticate limiteazã dreptul de liberã apreciere a instanţelor de judecatã în privinţa cuantumului despãgubirilor acordate.
Fãrã a invoca normele constituţionale referitoare la proprietate, autorul aratã cã soluţiile juridice criticate, analizate prin prisma prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "nimeni nu poate fi lipsit de bunul sãu decât pentru o cauzã de utilitate publicã şi cu o justã şi prealabilã despãgubire", constituie o realã expropriere, fapt ce ar putea atrage numeroase noi cauze ale României la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Astfel, instanţa aratã cã, deşi în acordarea despãgubirilor trebuie sã se ţinã cont de limitele reglementate prin lege, textele criticate, sub aspectul plafonãrilor instituite, creeazã discriminare între persoanele ale cãror cauze au fost soluţionate pânã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 şi persoanele ale cãror cereri având acelaşi obiect, din cauze obiective independente de voinţa lor, nu au obţinut astfel de hotãrâri pânã la acea datã.
Se apreciazã, de asemenea, cã prin aplicarea dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 acestei ultime categorii de persoane care au introdus cereri de chemare în judecatã potrivit legii vechi, sunt încãlcate şi prevederile constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii.
Totodatã, se aratã cã, întrucât în materia despãgubirilor morale nu existã criterii limitative ştiinţifice precis determinate, instanţele sunt libere sã aprecieze asupra cuantumului
despãgubirilor pe care le acordã în fiecare caz în parte, textele criticate încãlcând prin plafonãrile stabilite aceastã libertate de apreciere şi, în acest fel, principiul liberului acces la justiţie statuat la art. 21 din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor reprezentate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (1^1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, aşa cum au fost modificate prin art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.
Din analiza considerentelor cuprinse în încheierea de sesizare, Curtea constatã cã autorii excepţiei de neconstituţionalitate criticã, în realitate, dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, potrivit cãrora:
"Art. I. Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";
- "Art. II. - Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 115 alin. (6) privind emiterea ordonanţelor de urgenţã, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, constatând cã acestea sunt neconstituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". Întrucât cazul de inadmisibilitate a intervenit dupã data de 15 noiembrie 2010 excepţia urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Enache Zarafu şi Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
