Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 17 din 10 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Alexandru Hanculov şi Vilma Dumitriu în Dosarul nr. 6.493/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 5D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã pãrţile Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor şi Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţii au depus concluzii scrise, solicitând respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 85D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Iuliana Fridl în Dosarul nr. 343/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 85D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã pãrţile Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor şi Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţii au depus concluzii scrise, solicitând respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 85D/2011 la Dosarul nr. 5D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 85D/2011 la Dosarul nr. 5D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 16 noiembrie 2010 şi 9 noiembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 6.493/2/2010 şi nr. 343/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Alexandru Hanculov şi Vilma Dumitriu şi, respectiv, Iuliana Fridl în soluţionarea unor litigii având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei, motivând neconstituţionalitatea extrinsecã a textelor criticate, aratã cã acestea reglementeazã în domeniul proprietãţii, domeniu ce aparţine legii organice, motiv pentru care adoptarea lor prin ordonanţã de urgenţã încalcã prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (6), şi ale art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m).
Referitor la neconstituţionalitatea intrinsecã a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, se susţine cã suspendarea emiterii titlurilor de platã prevãzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru o perioadã de 2 ani de la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 impune unor persoane care au calitatea de creditori ai statului sarcina disproporţionatã de a aştepta 2 ani pentru valorificarea dreptului lor, timp în care creanţele în cauzã nu produc dobânzi, fapt ce constituie o încãlcare a dreptului de proprietate care contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi, implicit, dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Astfel, instanţa aratã cã textele criticate nu aduc atingere existenţei dreptului de proprietate, ci dispun cu privire la exercitarea acestuia, permiţând valorificarea titlurilor de platã emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor, prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea", corespunzãtor sumei pentru care s-a formulat opţiunea, şi cã aceastã mãsurã a fost impusã de contextul economic actual.
În consecinţã, se susţine cã dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu încalcã prevederile art. 44 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 115 alin. (1) şi (6), coroborate cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. m) şi ale art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile scrise ale pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispoziţii ce au urmãtorul cuprins: "(1) Pe o perioadã de 2 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se suspendã emiterea titlurilor de platã prevãzute în titlul VII «Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pe perioada de suspendare prevãzutã la alin. (1), valorificarea titlurilor de despãgubire emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea», corespunzãtor sumei pentru care s-a formulat opţiunea.
(3) Persoanele care, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, au optat pentru acordarea titlurilor de platã, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despãgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu opteazã pentru conversia titlurilor de despãgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de platã dupã expirarea perioadei de suspendare prevãzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autorilor excepţiei, textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor, ale art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m) - referitoare la categorii de legi, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi ale art. 115 alin. (1) şi (6) privind delegarea legislativã, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Referitor la pretinsa încãlcare prin prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 a dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (6), art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m), Curtea reţine cã, potrivit normei constituţionale de la art. 115 alin. (1), interdicţia de a reglementa în domeniul legilor organice priveşte ordonanţele simple, şi nu ordonanţele de urgenţã. De altfel, prin Decizia nr. 619 din 12 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 17 august 2011, Curtea Constituţionalã a arãtat cã Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţã în domeniile legilor organice, prevãzute la art. 73 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentalã. Interdicţia Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referã, în mod expres, numai la ordonanţele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condiţiile alin. (1)-(3) ale aceluiaşi art. 115, nu şi la ordonanţele de urgenţã. În acelaşi sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, şi Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010.
De asemenea, nu se poate susţine depãşirea prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 a domeniului de reglementare atribuit acestei categorii de acte normative, întrucât aceasta nu reglementeazã în domeniul legilor constituţionale şi nici nu are ca obiect mãsuri de naturã a afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturi sau libertãţi fundamentale, drepturi electorale sau mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã.
Pentru aceste motive nu poate fi reţinutã încãlcarea prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (6), art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m).
II. Cu privire la critica ce vizeazã neconstituţionalitatea intrinsecã a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, Curtea reţine cã potrivit acestora emiterea titlurilor de platã prevãzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 se suspendã pentru o perioadã de 2 ani de la data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenţã criticate, timp în care valorificarea titlurilor de despãgubire emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea», corespunzãtor sumei pentru care s-a formulat opţiunea. Astfel, potrivit dispoziţiilor legale criticate, persoanele care, pânã la data intrãrii în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţã, au optat pentru acordarea titlurilor de platã, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despãgubire în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea", iar persoanele care nu opteazã pentru conversia titlurilor de despãgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de platã dupã expirarea perioadei de suspendare, potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Cu privire la conţinutul dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, Curtea, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, şi Decizia nr. 119 din 1 martie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 4 mai 2005, a constatat cã acesta nu vizeazã absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie şi art. 136 alin. (5) prevãd cã legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi cã proprietatea privatã este inviolabilã "în condiţiile legii organice". Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin numeroase decizii, cum sunt cele din 23 septembrie 1982, 21 februarie 1986 şi 18 martie 2008, pronunţate în Cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, paragraful 61, Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 37, şi Cauza Dacia S.R.L. împotriva Moldovei, paragraful 54, a precizat cã art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cuprinde 3 reguli distincte şi interdependente: prima, stabilitã în prima tezã din primul alineat, este de naturã generalã şi enunţã principiul respectãrii proprietãţii; a doua regulã, cuprinsã în teza a doua a aceluiaşi alineat, se referã la privaţiunea de proprietate şi o supune anumitor condiţii; regula a treia, consemnatã în al doilea alineat, recunoaşte statelor prerogativa, între altele, de a reglementa folosinţa bunurilor în conformitate cu interesul general.
Referitor la pretinsa încãlcare, prin stabilirea unor proceduri speciale de executare a unor creanţe asupra statului, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, Curtea a arãtat prin numeroase decizii, între care Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 842 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, cã un act normativ care prin conţinutul sãu urmãreşte gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor statului nu este de naturã sã contravinã dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii.
Curtea reţine, astfel, cã textele criticate nu aduc atingere existenţei dreptului de proprietate, ci prevãd o modalitate temporarã de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadã de 2 ani, a titlurilor de platã emise de Comisia Centralã pentru Stabilirea Despãgubirilor prin conversia acestora în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea" corespunzãtor sumei pentru care a fost formulatã opţiunea. Or, acest lucru nu echivaleazã cu imposibilitatea valorificãrii dreptului de creanţã asupra statului, fapt ce ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalitãţi de valorificare determinate de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de naturã bugetarã şi de dificultãţi în menţinerea echilibrului bugetar. (A se vedea în acest sens Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).
Prin urmare, mãsura criticatã este mai degrabã una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.
Pentru aceste motive nu poate fi reţinutã nici încãlcarea prin textele criticate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Alexandru Hanculov şi Vilma Dumitriu şi, respectiv, Iuliana Fridl în dosarele nr. 6.493/2/2010 şi nr. 343/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
