Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.241 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 17 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vodafone România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.561/3/2008 (nr. vechi 5.109/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 25.561/3/2008 (5109/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vodafone România" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã obligã angajatorul sã despãgubeascã salariatul pentru desfacerea nelegalã a contractului individual de muncã şi atunci când, ulterior desfacerii contractului individual de muncã, salariatul a realizat venituri din executarea unui alt contract de muncã. Astfel, considerã cã, în atare condiţii, se realizeazã o îmbogãţire fãrã justã cauzã a salariatului, precum şi o discriminare, fiind privilegiat salariatul.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "În cazul în care concedierea a fost efectuatã în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despãgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã textul de lege criticat încalcã urmãtoarele texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfãptuirea justiţiei, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitor la economie şi art. 136 alin. (5) prin care se aratã cã proprietatea privatã este inviolabilã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 318 din 29 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, Curtea reţinea cã "textul de lege criticat are ca ipotezã concedierea unui salariat în mod netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit în cadrul unui proces desfãşurat cu respectarea principiului contradictorialitãţii şi pe baza unui probatoriu pertinent şi convingãtor. Numai în urma stabilirii cu corectitudine a acestui fapt instanţa va dispune anularea mãsurii de concediere şi obligarea angajatorului în culpã la plata unei despãgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezintã un prejudiciu efectiv suferit, indiferent dacã în perioada cuprinsã între data concedierii şi cea a reîncadrãrii a realizat sau nu venituri din alte surse. Salariatul nu poate abuza de acest drept, întrucât beneficiazã de el numai cu condiţia stabilirii netemeiniciei sau a nelegalitãţii mãsurii de concediere luate unilateral de angajator.
În consecinţã, Curtea constatã cã textul de lege examinat nu conţine nicio mãsurã de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie ori posibilitatea ambelor pãrţi de a se folosi de toate garanţiile şi mijloacele procesuale, propunând şi administrând probele necesare pentru susţinerea şi apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime, inclusiv exercitarea cãilor legale de atac, care condiţioneazã şi asigurã desfãşurarea unui proces echitabil. De asemenea, dispoziţiile legale nu lezeazã în niciun fel principiile independenţei şi imparţialitãţii justiţiei şi a judecãtorilor."
Curtea constatã cã, deşi decizia amintitã se referea doar la contrarietatea dintre dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Codul muncii şi art. 21 şi art. 124 din Constituţie, considerentele sale rãspund totodatã şi aspectelor invocate de autorul excepţiei referitoare la legitimitatea despãgubirii în situaţia în care salariatul a realizat venituri din executarea unui alt contract de muncã, ulterior concedierii.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dreptului de proprietate privatã al angajatorului, precum şi a libertãţii sale economice, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate "sunt stabilite de lege", iar potrivit art. 45 din acelaşi act fundamental, libertatea economicã se exercitã "în condiţiile legii". Prin urmare, aceste drepturi fundamentale nu sunt drepturi absolute, ci exercitarea lor trebuie sã se facã numai în limitele şi în condiţiile stabilite de lege. Nerespectarea prevederilor legale la desfacerea contractului de muncã şi prejudicierea salariatului constituie cauze obiective şi rezonabile pentru restrângerea exerciţiului acestor drepturi, astfel cã nu se aduce atingere prevederilor constituţionale amintite.
În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine cã esenţa acestui principiu constituţional presupune aplicarea unui tratament egal pentru situaţii egale. Or, angajatorul care a cauzat un prejudiciu salariatului prin desfacerea nelegalã a contractului de muncã nu se aflã în aceeaşi situaţie cu cel prejudiciat, iar obligaţia de despãgubire nu poate fi interpretatã ca instituind o situaţie privilegiatã pentru acesta din urmã.
De o deosebitã relevanţã pentru toate aspectele analizate sunt şi considerentele <>Deciziei nr. 193 din 19 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 6 august 2001, prin care au fost declarate ca neconstituţionale prevederile art. 136 alin. (2) din Codul muncii, care prevedeau însãşi ipoteza consideratã ca fiind constituţionalã de cãtre autorul excepţiei din prezenta cauzã, şi anume acordarea unei despãgubiri reduse, constând în diferenţa dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de muncã şi câştigul realizat între timp. Prin decizia amintitã s-a statuat cã o asemenea prevedere este contrarã art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vodafone România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.561/3/2008 (nr. vechi 5.109/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
