Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.241 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente si a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 749 din 4 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII al <>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente şi a prevederilor <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Emilia Bãleanu şi Thony Hedwig în Dosarul nr. 9.608/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.608/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII al <>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente şi a prevederilor <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Emilia Bãleanu şi Thony Hedwig într-o cauzã civilã având ca obiect o acţiune în revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţã, cã cele douã acte normative, "în mãsura în care se aplicã imobilelor preluate fãrã titlu valabil, nu corespund obligaţiei de restituire, respectiv de despãgubire, asumatã de România prin ratificarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin aceasta fiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1)". În continuare, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, aratã cã aceasta a constatat, în mod repetat, inefectivitatea sistemului de despãgubire introdus prin <>Legea nr. 247/2005 şi a condamnat România pentru refuzul de a plãti daune care sã reflecte valoarea comercialã a imobilelor preluate fãrã titlu valabil.
Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 11 alin. (1) din Constituţie prevede obligaţia statului de a îndeplini întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Adoptarea de acte normative contrare dispoziţiilor din tratatele la care este parte România nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, întrucât, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea fundamentalã, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar instanţele de judecatã au obligaţia de a aplica dispoziţiile favorabile din tratatele internaţionale, fãrã sã fie însã nevoie de modificarea legii interne sau declararea neconstituţionalitãţii acesteia. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care impune instanţelor române sã aplice nu doar dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dar mai ales principiile enunţate în vasta sa jurisprudenţã. Aratã cã autorii excepţiei pot invoca şi obţine valorificarea pretenţiilor lor prin prisma dispoziţiilor internaţionale favorabile, dacã situaţia de fapt relevã existenţa unor premise susceptibile de a conduce la aplicarea jurisprudenţei şi textelor invocate, şi fãrã a se pronunţa neconstituţionalitatea legilor speciale reparatorii. Precizeazã cã, dacã s-ar admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã, s-ar produce un dezechilibru grav în raporturile juridice nãscute în temeiul actelor normative contestate, cu consecinţa încãlcãrii principiului securitãţii raporturilor juridice civile, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizatã, iar legiuitorul este îndreptãţit sã stabileascã conţinutul şi limitele acestuia, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile titlului VII - Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - al <>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, precum şi a prevederilor <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã, în urma adoptãrii <>Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, modificatã prin <>Legea nr. 1/2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.
Textele de lege criticate sunt raportate la dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului de a îndeplini cu bunã-credinţã obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Totodatã, autorii excepţiei considerã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Titlul VII - Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - al <>Legii nr. 247/2005 conţine prevederi privind organizarea Fondului "Proprietatea" şi procedura de acordare a despãgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în naturã, rezultate din aplicarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, se reglementeazã urmãtoarele aspecte: procedurile administrative pentru acordarea despãgubirilor, valorificarea titlurilor de despãgubire, stabilirea algoritmului de atribuire a acţiunilor emise de Fondul "Proprietatea", cãi de atac împotriva deciziilor Comisiei centrale pentru stabilirea despãgubirilor.
Curtea a reţinut, prin <>Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII din <>Legea nr. 247/2005 , cã este opţiunea exclusivã a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecutã, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici neconstituţionalitatea <>Legii nr. 10/2001 , a cãrei adoptare a avut drept scop repararea injustiţiilor din perioada comunistã, punerea în aplicare a acesteia urmãrind cu precãdere prevalenţa restituirii în naturã a imobilelor pentru care s-au depus notificãri şi asigurarea respectãrii stabilitãţii raporturilor de proprietate.
De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa (Dumitru Popescu contra României din 26 aprilie 2007, Vermeire contra Belgiei din 29 noiembrie 1991) faptul cã prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale fac parte integrantã din ordinea juridicã internã a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecãtorul naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţã de orice altã prevedere contrarã din legislaţia naţionalã. Curtea Europeanã a constatat cã statutul conferit Convenţiei în dreptul intern permite instanţelor naţionale sã înlãture, din oficiu sau la cererea pãrţilor, prevederile dreptului intern pe care le considerã incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII al <>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente şi a prevederilor <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Emilia Bãleanu şi Thony Hedwig în Dosarul nr. 9.608/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
