Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.240 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. (1) si (1^1) si art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Gidro Stanca Ioana în Dosarul nr. 1.566/177/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se prezintã avocatul Andreea Ştefania Petcu pentru autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Judeţului Cluj, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 1.579D/2010 şi nr. 1.684D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicatã de Mircea Cupcea şi Toader Şuştic în dosarele nr. 622/100/2010 şi nr. 6.664/100/2009 ale Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 219D/2010, nr. 1.579D/2010 şi nr. 1.684D/2010 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul autorului excepţiei nu se opune conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.579D/2010 şi nr. 1.684D/2010 la Dosarul nr. 219D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligã asiguraţii care nu au plãtit contribuţia de asigurãri sociale de sãnãtate sã o achite retroactiv în cazul în care doresc sã beneficieze de pachetul de servicii medicale acordat în baza contribuţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.566/117/2009, Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii. Excepţia a fost ridicatã de Stanca Ioana Gidro cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii formulate împotriva unui act administrativ.
Prin încheierile din 24 martie 2010 şi 16 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 622/100/2010 şi nr. 6.664/100/2009, Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006. Excepţia a fost ridicatã de Mircea Cupcea şi Toader Şuştic cu prilejul soluţionãrii unor contestaţii formulate împotriva unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 4, art. 16, art. 22, art. 34 şi art. 47 din Constituţie. În acest sens, aratã cã, deşi toţi cetãţenii sunt egali, solidari şi nediscriminaţi, le este garantat dreptul la viaţã, integritate fizicã şi dreptul la ocrotirea sãnãtãţii prin asistenţã medicalã, sunt obligaţi sã contribuie la fondul de sãnãtate, putând fi executaţi silit cu majorãri de întârziere, dar nu beneficiazã de calitatea de asigurat decât dupã ce au plãtit întreaga sumã datoratã retroactiv pentru un serviciu ce nu le-a fost acordat şi nici nu mai poate fi acordat. Considerã cã legea ar fi corectã şi în concordanţã cu textele Constituţiei dacã toţi cetãţenii ar beneficia de pachetul de bazã de servicii medicale, indiferent de data la care ar achita contribuţia datoratã, întârzierile fiind deja sancţionate cu majorãri.
Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, încãlcând dispoziţiile art. 16 şi art. 34 din Constituţie.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 211 alin. (1) şi (1^1): "(1) Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetãţenii români cu domiciliul în ţarã, precum şi cetãţenii strãini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporarã sau au domiciliul în România şi fac dovada plãţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În aceastã calitate, persoana în cauzã încheie un contract de asigurare cu casele de asigurãri de sãnãtate, direct sau prin angajator, al cãrui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie.
(1^1) Asiguraţii au dreptul la pachetul de bazã de servicii medicale de la data începerii plãţii contribuţiei la fond, urmând ca sumele restante sã fie recuperate de casele de asigurãri de sãnãtate şi Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, în condiţiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanţele bugetare.";
- Art. 259 alin. (7): "Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:
a) sã achite contribuţia legalã lunarã pe ultimele 6 luni, dacã nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculatã la salariul minim brut pe ţarã în vigoare la data plãţii, calculându-se majorãri de întârziere;
b) sã achite pe întreaga perioadã a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legalã lunarã calculatã asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de platã prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã au realizat venituri impozabile pe toatã aceastã perioadã;
c) sã achite atât contribuţia legalã lunarã şi obligaţiile fiscale accesorii prevãzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legalã lunarã, precum şi majorãrile de întârziere prevãzute la lit. a) sau, dupã caz, obligaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadã mai mare de 6 luni. Aceastã prevedere se aplicã situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscalã existã atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai micã de 6 luni, se achitã contribuţia legalã lunarã proporţional cu perioada respectivã, inclusiv majorãrile de întârziere şi obligaţiile fiscale accesorii, dupã caz."
Autorii excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 22 privind dreptul la viaţã şi integritatea fizicã şi psihicã, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi art. 47 privind nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate în raport cu criticile de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor al nediscriminãrii, Curtea constatã cã ipotezele puse în discuţie de autorul excepţiei sunt diferite, astfel cã tratamentul juridic diferenţiat este justificat în mod rezonabil şi proporţional cu situaţiile avute în vedere. În acest sens, trebuie observat cã legea instituie nu doar dreptul cetãţenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sãnãtate, dar şi obligaţia acestora de a contribui la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii sunt prevãzute în <>art. 213 din Legea nr. 95/2006, astfel cã, în afara acestora, tuturor celorlalţi cetãţeni le revine obligaţia mai sus amintitã. Din momentul în care se naşte aceastã obligaţie, iar asiguratul plãteşte contribuţia, legea îi dã acestuia dreptul de a beneficia de pachetul de servicii medicale în sistemul public de sãnãtate. Între aceastã situaţie şi cea în care se aflã autorul excepţiei nu se poate pune însã un semn de egalitate. Astfel, în condiţiile în care persoana obligatã sã contribuie la sistemul de asigurãri de sãnãtate ignorã aceastã obligaţie, este firesc ca accesul la serviciile sistemului public de asigurãri de sãnãtate sã fie diferit de prima ipotezã. O asemenea soluţie nu este, prin urmare, discriminatorie, nu afecteazã integritatea fizicã sau psihicã a persoanei şi nici nu îngrãdeşte dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, ci îl reglementeazã diferit, având în vedere situaţia deosebitã în care se gãseşte persoana care nu a respectat obligaţia legalã de a contribui la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate.
Faptul cã autorul excepţiei are o altã viziune asupra modului în care ar trebui reglementatã aceastã materie, mai favorabilã situaţiei sale, nu conferã un caracter neconstituţional dispoziţiilor de lege criticate.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 din Constituţie, Curtea apreciazã cã nici acestea nu sunt încãlcate. De altfel, aşa cum se observã din cuprinsul dispoziţiilor <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmãrit crearea unui tratament juridic diferit, care sã ţinã cont de posibilitãţile materiale ale asiguraţilor, astfel încât accesul la serviciile medicale în sistemul public sã nu fie împiedicat de o contribuţie disproporţionatã în raport cu veniturile. În acest sens sunt relevante şi argumentele reţinute prin <>Decizia nr. 1.304 din 13 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 18 ianuarie 2010.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (1^1) şi <>art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Gidro Stanca Ioana în Dosarul nr. 1.566/177/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi de Mircea Cupcea şi Toader Şuştic în dosarele nr. 622/100/2010 şi nr. 6.664/100/2009 ale Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
