Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.240 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 827 din 22 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Laurenţiu Maxim în Dosarul nr. 2.044/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.682D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent-şef referã asupra faptului cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus un înscris la dosarul cauzei prin care aratã cã renunţã la judecarea excepţiei, întrucât, pe de o parte, instanţa de fond i-a admis plângerea formulatã, iar, pe de altã parte, Legea nr. 128/1997 nu mai este în vigoare.
Cu privire la cererea de renunţare la judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, ţinând cont de dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, apreciazã cã cererea formulatã este inadmisibilã.
Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 14 şi art. 55 din Legea nr. 47/1992, constatã cã art. 246 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu este aplicabil în procedura din faţa sa, astfel încât autorul excepţiei nu poate renunţa la judecarea cauzei. În aceste condiţii, cererea formulatã este inadmisibilã şi urmeazã sã fie respinsã ca atare.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã art. 16 din Constituţie, tratamentul juridic diferit la care sunt supuse cadrele didactice faţã de celelalte categorii socio-profesionale sub aspectul contestãrii mãsurii de sancţionare disciplinarã se datoreazã situaţiei juridice specifice în care se aflã. Mai mult, hotãrârea de sancţionare disciplinarã emisã de colegiul de disciplinã de pe lângã inspectoratul şcolar poate fi contestatã la instanţa judecãtoreascã competentã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.044/121/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Laurenţiu Maxim într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat în cadrul unei proceduri disciplinare ce vizeazã un cadru didactic din învãţãmântul preuniversitar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul legal criticat, prevãzând obligaţia cadrului didactic sancţionat de a se adresa, în prealabil sesizãrii instanţei judecãtoreşti, cu o contestaţie la colegiul de disciplinã al inspectoratului şcolar, consacrã o discriminare între cadrele didactice şi angajaţii care intrã sub incidenţa Codului muncii, din moment ce aceştia din urmã se pot adresa direct instanţei de judecatã pentru a contesta sancţiunea disciplinarã dispusã.
Totodatã, sunt încãlcate şi prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât o atare procedurã prealabilã este de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã art. 122 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 prevede expres cã dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecãtoreşti este garantat şi cã este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui asemenea proceduri prealabile; o asemenea procedurã asigurã soluţionarea mai rapidã a unor categorii de litigii, duce la descongestionarea instanţelor judecãtoreşti şi la evitarea cheltuielilor de judecatã. În sensul celor mai sus arãtate, sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se susţine cã textul art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza acesteia, fãrã nicio discriminare, iar diferenţa de tratament juridic existentã faţã de alte categorii profesionale constituie tocmai expresia principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii; în acest sens este invocatã şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Totodatã, se aratã cã atât timp cât hotãrârea inspectoratului şcolar este supusã controlului instanţei judecãtoreşti, dispoziţiile legale criticate nu pot fi considerate ca fiind neconstituţionale; în acest sens este menţionat şi art. 122 alin. (5) din lege, potrivit cãruia dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecãtoreşti este garantat.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul legal criticat este constituţional. În acest sens, se apreciazã cã procedura de contestare a sancţiunilor disciplinare nu este de naturã şi nici în mãsurã sã creeze o stare de discriminare. Se mai aratã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, din moment ce persoana interesatã are posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, care au urmãtorul cuprins:
"(2) În învãţãmântul preuniversitar, persoanele sancţionate au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivã la colegiul de disciplinã de pe lângã inspectoratul şcolar, pentru sancţiunile prevãzute la art. 116 lit. a)-c), şi la colegiul central de disciplinã al Ministerului învãţãmântului [devenit Ministerul Educaţiei, Cercetãrii, Tineretului şi Sportului], pentru sancţiunile prevãzute la art. 116 lit. d)-f)".
Autorul excepţiei apreciazã ca fiind încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Legea nr. 128/1997 a fost abrogatã prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, soluţia legislativã fiind preluatã de art. 280 alin. (8) teza întâi din noua lege. Însã, prin prisma art. 725 alin. 5 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia actul de procedurã îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rãmâne supus dispoziţiilor vechii legi, şi a Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, textul criticat, chiar abrogat fiind, continuã sã producã efecte juridice în cauza de faţã; prin urmare, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor cu care a fost sesizatã, respectiv art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.
II. Pe fond, Curtea observã faptul cã, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, acest cod "se aplicã şi raporturilor de muncã reglementate prin legi speciale, numai în mãsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii". Astfel, însãşi legea-cadru în materia raporturilor de muncã prevede posibilitatea legiuitorului de a adopta dispoziţii legale derogatorii de la aceasta. Desigur, aceste prevederi trebuie adoptate cu respectarea principiului egalitãţii, principiu care, însã, nu presupune uniformitate de tratament juridic. Mai mult, legiuitorul este chiar obligat ca, în funcţie de situaţiile specifice în care se aflã diferite categorii de persoane, sã prevadã aplicarea unui tratament juridic diferit, care, astfel, trebuie sã se justifice în mod obiectiv şi rezonabil.
În cauza de faţã, Curtea constatã cã, în situaţia cadrelor didactice din mediul preuniversitar sancţionate disciplinar, legiuitorul a prevãzut parcurgerea unei proceduri prealabile sesizãrii instanţei de judecatã în ipoteza contestãrii mãsurii luate de cãtre persoana interesatã. Impunerea unei asemenea proceduri derogatorii faţã de dispoziţiile Codului muncii se justificã prin situaţia specialã pe care o au cadrele didactice faţã de ceilalţi angajaţi ce se supun Codului muncii, în primul rând, prin prisma statutului acestora, cadrele didactice având atât drepturi şi obligaţii deosebite de angajaţii care se supun exclusiv Codului muncii, cât şi o valorizare diferitã a muncii prestate. În al doilea rând, modul specific de organizare a activitãţii educaţionale face ca inspectoratele şcolare sã se afle într-o poziţie mult mai bunã în a aprecia gravitatea abaterii disciplinare şi proporţionalitatea sancţiunii dispuse, toate acestea analizate prin prisma perturbãrii şi afectãrii activitãţii educaţionale de persoane care activeazã în acest domeniu şi care cunosc la un nivel ridicat exigenţele care însoţesc calitatea de cadru didactic în mediul preuniversitar.
Aceste argumente sunt suficiente pentru a justifica situaţia obiectiv diferitã în care se aflã cadrele didactice preuniversitare faţã de ceilalţi angajaţi, ceea ce a şi dus la impunerea unor mãsuri derogatorii de la dispoziţiile Codului muncii în privinţa modului de contestare a unei sancţiuni disciplinare.
În privinţa pretinsei încãlcãri a dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, Curtea observã cã dreptul de acces la tribunale nu este absolut. În acest sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin Hotãrârea din 21 februarie 1975, pronunţatã în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38, a stabilit cã, fiind vorba despre un drept pe care Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţii fundamentale l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept. Totodatã, prin Hotãrârea din 28 mai 1985, pronunţatã în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57, Curtea a reţinut cã acest drept cere, prin însãşi natura sa, o reglementare din partea statului, reglementare ce poate varia în timp şi spaţiu, însã în funcţie de "resursele comunitãţilor şi nevoile indivizilor" în elaborarea unei astfel de reglementãri, statele se bucurã de o anumitã marjã de apreciere.
De asemenea, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, a statuat cã "nicio dispoziţie constituţionalã nu se opune ca, pentru anumite domenii de activitate sau categorii de demnitãţi sau funcţii publice, sã se instituţionalizeze şi proceduri (jurisdicţii) administrative sau disciplinare prin care sã se rezolve probleme specifice, implicit conflicte. Dar nicio lege nu poate interzice celor interesaţi ca, în caz de nemulţumire sau eşec al acestor proceduri (jurisdicţii), sã se adreseze justiţiei, pentru cã, în sistemul ordinii constituţionale actual, justiţia este garantul drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, iar art. 21 din Constituţie valorificã tocmai aceastã funcţie a justiţiei".
În aceste condiţii, în cauza de faţã, Curtea reţine cã o jurisdicţie disciplinarã prealabilã sesizãrii instanţei judecãtoreşti nu este ab initio neconstituţionalã, legiuitorul având îndrituirea constituţionalã de a impune obligativitatea parcurgerii unor astfel de proceduri chiar jurisdicţionale (dar nu administrativ-jurisdicţionale) anterior sesizãrii instanţei pentru raţiunile arãtate în analiza raportatã la art. 16 din Constituţie, dar şi pentru descongestionarea activitãţii instanţelor judecãtoreşti. Totodatã, conform art. 122 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecãtoreşti este garantat, ceea ce demonstreazã cã hotãrârea colegiilor menţionate este supusã cenzurii instanţelor judecãtoreşti.
Având în vedere cele de mai sus, rezultã cã textul legal criticat nu încalcã prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie.
În privinţa criticii de neconstituţionalitate care vizeazã art. 21 alin. (4) din Constituţie, Curtea observã cã o procedurã reglementatã de textul legal criticat nu are caracter administrativ-jurisdicţional, chiar dacã colegiul central de disciplinã de la nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetãrii, Tineretului şi Sportului şi colegiile de disciplinã de la nivelul inspectoratelor şcolare sunt calificate ca fiind organe administrativ-jurisdicţionale prin art. 4 din Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Colegiului central de disciplinã de la nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetãrii, Tineretului şi Sportului şi ale colegiilor de disciplinã de la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetãrii nr. 847/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, o jurisdicţie administrativã specialã este definitã ca fiind activitatea înfãptuitã de o autoritate administrativã care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, dupã o procedurã bazatã pe principiile contradictorialitãţii, asigurãrii dreptului la apãrare şi independenţei activitãţii administrativ-jurisdicţionale. Or, nici colegiul central de disciplinã şi nici colegiile de disciplinã de la nivelul inspectoratelor şcolare nu sunt autoritãţi publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, neacţionând, în regim de putere publicã, pentru satisfacerea unui interes legitim public, iar actul contestat nu este unul administrativ, ci unul care vizeazã raporturile de serviciu ale cadrelor didactice, respectiv act de sancţionare disciplinarã.
În aceste condiţii, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Laurenţiu Maxim în Dosarul nr. 2.044/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
