Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.240 din 18 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocatã de Ion Stancu Gâlã în Dosarul nr. 2516.3/207/2007 al Judecãtoriei Caracal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2516.3/207/2007, Judecãtoria Caracal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocatã de Ion Stancu Gâlã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã, potrivit <>art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine tribunalului, şi nu judecãtoriei, deoarece actul contestat este emis de o autoritate administrativã publicã şi, deci, este un act administrativ în înţelesul <>Legii nr. 554/2004 , iar dispoziţiile <>art. 31 şi urmãtoarele din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu pot înlãtura dispoziţiile <>art. 10 din Legea nr. 554/2004 . Se mai aratã cã "legislaţia ce reglementeazã constatarea contravenţiilor este o ordonanţã simplã, şi nu o lege organicã cum este <>Legea nr. 554/2004 sau Codul de procedurã civilã".
Judecãtoria Caracal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul criticat nu încalcã accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, instituie posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instanţei de judecatã competente sã soluţioneze plângerea.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: "Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia."
Autorul excepţiei considerã cã prin dispoziţiile legale citate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea prin lege organicã a contenciosului administrativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport de dispoziţiile Legii fundamentale invocate în prezenta cauzã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a constatat cã "textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentã sã soluţioneze plângerea. Aceastã modalitate de reglementare reprezintã însã opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti. Prin reglementarea criticatã legiuitorul nu a înţeles sã limiteze controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, ci sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale".
De asemenea, prin <>Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, şi prin <>Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea Constituţionalã a statuat cã <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor "reprezintã o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorului, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecatã şi a procedurii de judecatã". Or, în cauza de faţã este criticatã o ordonanţã a Guvernului ce reglementeazã regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilã fiind una specialã, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravenţional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regãseşte printre cele strict şi limitativ prevãzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cãrora legiferarea are loc numai prin lege organicã.
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocatã de Ion Stancu Gâlã în Dosarul nr. 2516.3/207/2007 al Judecãtoriei Caracal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
