Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.238 din 18 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) teza finala din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 5.415/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii faptul cã autorul excepţiei a transmis la dosar un înscris prin care aratã urmãtoarele: cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Curtea Constituţionalã a fost sesizatã ilegal de cãtre instanţa de judecatã, existând în precedent o decizie pronunţatã referitoare la aceste texte de lege, respectiv <>Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008 ; cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , considerã cã este "consistent argumentatã" şi, ca atare, aşteaptã soluţionarea acesteia; în legãturã cu neparticiparea la şedinţa publicã de judecatã în faţa Curţii Constituţionale, solicitã ca, "în decizia ce va fi datã publicitãţii, sã se menţioneze cã autorul excepţiei a fost legal citat, dar, fiind invalid de gradul 1, cu un picior amputat, nu a putut veni, pentru cã sediul Curţii Constituţionale nu are facilitãţile prevãzute de lege pentru accesul şi prezenţa în clãdire a persoanelor cu handicap fizic".
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Referitor la cererea de renunţare a judecãrii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , acesta precizeazã cã, excepţia de neconstituţionalitate fiind de ordine publicã, nu se aplicã principiul disponibilitãţii, astfel cã asupra acesteia Curtea urmeazã sã se pronunţe. Pe fond, pune concluzii de respingere, ca inadmisbilã, a acestei excepţii de neconstituţionalitate, precum şi de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.415/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicatã de Şerban Simedrea într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile cuprinse la <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 554/2004 contravin principiului egalitãţii în drepturi, accesului liber la justiţie, dreptului la apãrare şi principiului potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi. Aceasta, deoarece ele prevãd obligaţia plãţii despãgubirilor de cãtre persoana fizicã responsabilã de elaborarea, emiterea sau încheierea actului administrativ vãtãmãtor, în solidar, însã, cu autoritatea publicã al cãrei funcţionar acesta este, fãrã ca acea autoritate sã fie parte în proces şi fiind, în schimb, sancţionatã. Apreciazã, în plus, cã principiul solidaritãţii anuleazã responsabilitatea personalã a persoanei fizice. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , sintagma referitoare la termenul de 48 de ore de la pronunţare pentru declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, se aratã cã acestea, prin termenul prea scurt prevãzut, anihileazã, practic, dreptul la recurs al unei persoane suferinde de un handicap fizic, cum este şi exemplul sãu.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu contravin normelor fundamentale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art.16 alin. (1) teza finalã din <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii modificate prin <>art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "(1) Cererile în justiţie prevãzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, dupã caz, care se face vinovatã de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacã se solicitã plata unor despãgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivã poate fi obligatã la plata despãgubirilor, solidar cu autoritatea publicã pârâtã."
Obiect al excepţiei de neconstiutuţionalitate îl constituie, totodatã, şi prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu urmãtorul conţinut:
"(6) Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la principiul egalitãţii în drepturi, al art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, al art. 24 alin. (1) prin care se garanteazã dreptul la apãrare, al art. 50 - "Protecţia persoanelor cu handicap" şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cãrora "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
În ceea ce priveşte cererea de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , formulatã de autorul excepţiei ulterior invocãrii acesteia, Curtea observã cã aceasta nu este admisibilã. <>Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 13 martie 2008, invocatã de autorul excepţiei, priveşte, într-adevãr, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , a fost ridicatã de acelaşi autor şi a fost motivatã cu aceleaşi argumente, însã într-un alt dosar al instanţei de judecatã. Ca atare, nu se poate invoca excepţia puterii de lucru judecat, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate în discuţie sã fie respinsã ca inadmisibilã, în temeiul art. 163 din Codul de procedurã civilã. În plus, este cunoscut faptul cã, sub aspect procedural, principiul disponibilitãţii nu se aplicã în materia excepţiilor procedurale de ordine publicã, aşa cum este şi excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , astfel cum a fost invocatã şi în faţa instanţei de judecatã, Curtea constatã, însã, cã aceastã excepţie de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 . Astfel, deşi redã prevederile art.16 alin.(1) în forma actualã, critica autorului excepţiei vizeazã, în continuare, redactarea anterioarã a acestuia, respectiv sintagma "autoritate publicã respectivã". În prezent, textul legal în vigoare se referã la "autoritatea publicã pârâtã", în ceea ce priveşte solidaritatea dintre aceasta şi persoana vinovatã, obligatã la plata despãgubirilor acordate de instanţã. Prin urmare, Curtea constatã cã, faţã de cele reţinute prin <>Decizia nr. 137 din 21 februarie 2008 , prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate nu au fost aduse elemente noi, astfel cã atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã cu acel prilej se menţin şi în cauza de faţã.
Cât priveşte dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea observã cã acestea sunt criticate ca fiind contrare principiului egalitãţii în drepturi, reglementat de art. 16 din Constituţie, accesului liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din aceasta, precum şi normelor fundamentale ale art. 50, referitoare la protecţia persoanelor cu handicap. Autorul excepţiei susţine, în acest sens, cã termenul de 48 de ore de la pronunţare pentru declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale este prea scurt şi anihileazã practic dreptul la recurs al unei persoane suferinde de un handicap fizic, cum este şi cazul sãu.
O asemenea criticã a mai fost examinatã în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Prin <>Decizia nr. 922 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, Curtea a reţinut cã "natura imperativã a termenului de 48 de ore în cadrul cãruia partea interesatã poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecatã a respins ca inadmisibilã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celeritãţii şi al soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului cã excepţia de neconstituţionalitate reprezintã un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedurã referitoare atât la exercitarea recursului ca singurã cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecatã, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fãrã ca prin aceasta sã se poatã susţine încãlcarea dreptului de acces la instanţã sau la folosirea cãilor de atac".
Curtea constatã cã cele mai sus reţinute prin decizia indicatã sunt aplicabile şi cauzei de faţã.
În ce priveşte aspectul particular pe care îl prezintã autorul excepţiei, aceea de persoanã cu handicap, Curtea apreciazã cã acesta nu constituie un motiv care sã determine neconstituţionalitatea unui text de lege. Protecţia specialã de care se bucurã, potrivit art. 50 din Constituţie, aceastã categorie de persoane se concretizeazã într-o serie de mãsuri specifice care vizeazã egalitatea de şanse, prevenirea şi tratarea handicapului, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunitãţii, ceea ce nu constituie însã obiectul de reglementare al textului de lege criticat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 16 alin. (1) teza finalã din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 5.415/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
