Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.237 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 819 din 21 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romtelecom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 418/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.605D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.606D/2010, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romtelecom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 420/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 4.606D/2010 la Dosarul nr. 4.605D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 4.606D/2010 la Dosarul nr. 4.605D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, se apreciazã cã durata nedeterminatã pe care se încheie contractele individuale de muncã nu afecteazã interesele angajatului sau ale angajatorului, din contrã, asigurã, pe de o parte, protecţia angajaţilor şi stabilitatea acestora în muncã, iar, pe de altã parte, menţinerea la dispoziţia angajatorului a unui personal calificat. În susţinerea constituţionalitãţii textului de lege criticat este invocat şi Preambulul din Anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe duratã determinatã, încheiat între CES, UNICE şi CEEP, care prevede, între altele, cã forma generalã de raport de muncã între angajatori şi lucrãtori este şi va continua sã fie contractul pe duratã nedeterminatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin deciziile din 5 noiembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 418/99/2010 şi nr. 420/99/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romtelecom" - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect anularea unor decizii ale acesteia emise în temeiul Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unitãţii sau al unor pãrţi ale acestora.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã impunerea unei obligaţii legale în sarcina angajatorului de a încheia contractul individual de muncã pe duratã nedeterminatã, şi doar pe cale de excepţie de a putea încheia contracte individuale de muncã pe duratã determinatã, reprezintã atât o situaţie "de naturã a restrânge exerciţiul unor drepturi" ale angajatorului, fãrã sã fie întrunite condiţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie, cât şi o încãlcare a textului art. 135 din Constituţie.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile legale criticate reprezintã principii ale raporturilor de muncã ce au în vedere stabilitatea raporturilor juridice civile; totodatã, acestea protejeazã angajatul de puterea discreţionarã a angajatorului şi de eventualul abuz de drept al acestuia, fãrã însã a reprezenta o îngrãdire împovãrãtoare a dreptului angajatorului de a decide.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât contractul individual de muncã încheiat pe duratã nedeterminatã contribuie la siguranţa şi stabilitatea raporturilor de muncã, iar cel pe duratã determinatã reprezintã o situaţie de excepţie, temeinic şi obiectiv justificatã prin creşterea temporarã a activitãţii angajatorului, activitãţi cu caracter sezonier, favorizarea temporarã a unor categorii de persoane fãrã loc de muncã. Se mai apreciazã cã prevederile art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Legea nr. 53/2003 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluţia legislativã, în noua numerotare, regãsindu-se, în mod identic, tot la art. 12, text asupra cãruia Curtea, prin prezenta decizie, urmeazã sã se pronunţe şi care are urmãtorul cuprins:
"(1) Contractul individual de muncã se încheie pe duratã nedeterminatã.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncã se poate încheia şi pe duratã determinatã, în condiţiile expres prevãzute de lege".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, Curtea a stabilit cã "Este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile cerute în vederea încheierii unui contract, indiferent de natura acestuia". Totodatã, Curtea, prin Decizia nr. 448 din 15 septembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005, definind noţiunea analizatã, a statuat: "Contractul individual de muncã este convenţia prin care se materializeazã voinţa angajatorului şi a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de muncã. În aceastã convenţie, negociatã şi liber consimţitã, sunt prevãzute, în limitele stabilite de legislaţie şi de contractele colective de muncã, toate elementele necesare pentru cunoaşterea condiţiilor de desfãşurare şi de încetare a raportului de muncã, drepturile, obligaţiile şi rãspunderile ambelor pãrţi".
Astfel, legiuitorul are obligaţia pozitivã de a prevedea şi crea cadrul legal necesar în care sã se desfãşoare raporturile de muncã. Un element al acestui cadru legal este reprezentat chiar de obligaţia impusã celor doi cocontractanţi - angajator şi angajat - de a încheia contractele individuale de muncã pe duratã nedeterminatã, derogarea de la aceastã obligaţie putând interveni doar în condiţiile art. 12 alin. (2) şi art. 82-87 din Codul muncii. O atare opticã a legiuitorului protejeazã angajatul şi reprezintã o expresie a ceea ce Curtea, prin Decizia nr. 356 din 5 iulie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 13 septembrie 2005, a stabilit, şi anume cã, în condiţiile în care, de regulã, între pãrţile contractului de muncã - angajator şi salariat - existã o discrepanţã vãditã din punct de vedere al potenţialului economic şi financiar în favoarea celui dintâi, de naturã sã-i permitã a-şi impune punctul de vedere la negocierea clauzelor contractului, statul - şi anume statul de drept, democratic şi social, aşa cum este definitã România în termenii art. 1 alin. (3) din Constituţie - este ţinut sã intervinã legal în sprijinul celui aflat într-o poziţie de inferioritate economicã. Obligaţia statului, în sensul arãtat, decurge nemijlocit din prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie.
În consecinţã, nu se poate reţine încãlcarea art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, angajatorul având deplina libertate de a negocia clauzele contractului individual de muncã în cadrul legal stabilit şi de a desfãşura activitãţi economice cu respectarea principiilor economiei de piaţã, libertãţii comerţului şi concurenţei loiale.
În privinţa invocãrii art. 53 din Constituţie, Curtea observã cã autorul excepţiei nu aratã dreptul sau libertatea fundamentalã pretins restrânsã, iar din critica extrem de lapidarã a acestuia nu se poate nici mãcar deduce acest lucru. Curtea reţine cã, întotdeauna, invocarea art. 53 din Constituţie trebuie fãcutã în corelare cu un drept sau cu o libertate fundamentalã pretins încãlcatã/restrânsã, instanţa constituţionalã neputând invoca din oficiu un astfel de text constituţional, întrucât acţiunea sa ar echivala cu o autosesizare, ceea ce este inadmisibil în cadrul controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romtelecom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 418/99/2010 şi nr. 420/99/2010 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
