Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.235 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 811 din 16 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Sandu Titi în Dosarul nr. 4.537/98/2010 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.525D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.526D/2010, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, excepţie ridicatã de Maria Ioniţã în Dosarul nr. 4.536/98/2010 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 4.526D/2010 la Dosarul nr. 4.525D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 4.526D/2010 la Dosarul nr. 4.525D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens se apreciazã cã interdicţia cumulului dintre veniturile realizate din prestarea unei activitãţi şi cele rezultate din pensia de invaliditate gradul I sau II nu încalcã prevederile constituţionale invocate, aceasta fiind justificatã tocmai de faptul cã persoana în cauzã şi-a recãpãtat capacitatea de muncã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 19 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.537/98/2010 şi nr. 4.536/98/2010, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Sandu Titi şi Maria Ioniţã în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a deciziilor de suspendare a plãţii pensiei de invaliditate gradul II emise în temeiul art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 şi de recuperare a debitelor acumulate ca urmare a nerespectãrii acestor dispoziţii legale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate îngrãdesc dreptul la muncã, încãlcând astfel art. 41 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã persoana aflatã în gradul I sau II de invaliditate se caracterizeazã, potrivit art. 54 lit. a) şi b) din Legea nr. 19/2000, prin pierderea totalã a capacitãţii de muncã, astfel încât aceasta, în mod evident, nu poate presta muncã şi, prin urmare, pe perioada acestei invaliditãţi legiuitorul nu are posibilitatea obiectivã de a-i îngrãdi dreptul la muncã. Raţiunea dispoziţiilor legale contestate este aceea de a permite exercitarea liberã a dreptului la muncã şi de a preîntâmpina situaţia abuzivã a cumulului veniturilor obţinute din desfãşurarea unei activitãţi cu cele de pensie de invaliditate de gradul I sau II.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã textul art. 41 alin. (1) din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu are incidenţã în cauzã din moment ce persoanele încadrate în gradul I sau II de invaliditate se aflã în situaţia pierderii totale a capacitãţii de muncã. Astfel, ele nu pot presta activitate, motiv pentru care, pe perioada încadrãrii în aceastã situaţie, beneficiazã în sistemul public de pensii de un venit de înlocuire pentru pierderea veniturilor profesionale asigurate, ce se acordã sub forma pensiei de invaliditate.
Avocatul Poporului considerã cã textele legale criticate sunt constituţionale. În acest sens se aratã cã dispoziţiile legale contestate reprezintã o mãsurã de protecţie socialã în vederea evitãrii unor eventuale abuzuri de cumul al veniturilor obţinute prin prestarea unei activitãţi cu cele rezultate din pensia de invaliditate gradul I sau II.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009. În realitate, astfel cum rezultã din înscrisurile aflate la dosar, autorii excepţiei criticã dispoziţiile articolului unic pct. 5 din Legea nr. 209/2009. Curtea constatã cã aceste dispoziţii sunt de modificare a legii de bazã, respectiv a Legii nr. 19/2000, astfel încât, având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, urmeazã a se reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000, care au urmãtorul cuprins: "(1) Plata pensiei se suspendã începând cu luna urmãtoare celei în care: [...]
g) beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regãseşte în una dintre situaţiile prevãzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi IV lit. b)-f);".
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Legea nr. 19/2000 a fost abrogatã prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Ţinând cont de Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constatã cã, în cauza de faţã, dispoziţiile legale criticate produc în continuare efecte juridice asupra situaţiei personale a autorilor excepţiei din moment ce, pe lângã suspendarea plãţii pensiei, s-a dispus şi recuperarea unui debit rezultat din aplicarea textului legal criticat, debit constând în sumele de bani încasate cu titlu de pensie de invaliditate gradul II pe perioada cât a cumulat aceastã pensie cu venituri realizate prin activitãţi independente în condiţiile art. 5 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 19/2000.
II. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 prevede suspendarea plãţii pensiei de invaliditate gradul I şi II în cazul în care beneficiarul acestui drept de asigurãri sociale presteazã activitate. Raţiunea care a stat la baza textului legal criticat ţine de faptul cã persoana în cauzã beneficiazã de acest drept în considerarea faptului cã şi-a pierdut total capacitatea de muncã, fiind încadratã în gradul I sau II de invaliditate; în mãsura în care persoana îşi redobândeşte, parţial sau total, capacitatea de muncã, va fi încadratã în gradul III de invaliditate sau chiar îşi înceteazã calitatea de pensionar de invaliditate, dupã caz.
Astfel, legiuitorul a prevãzut, în mod firesc, suspendarea plãţii pensiei de invaliditate în cazul în care persoana beneficiarã desfãşoarã activitate, urmând ca, în funcţie de rezultatul revizuirii medicale, fie sã se dispunã încetarea plãţii acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacã persoana este încadratã în gradul III de invaliditate. Este lipsit de orice sens şi raţiune ca o persoanã sã poatã cumula atât veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiazã tocmai pentru faptul cã şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncã.
Dreptul la muncã al persoanei nu este în niciun mod îngrãdit, aceasta având posibilitatea nelimitatã de a presta o muncã; suspendarea plãţii pensiei de invaliditate este consecinţa recãpãtãrii capacitãţii de muncã a persoanei respective. Prin urmare, prestarea muncii nu este condiţionatã în niciun fel de pensia de invaliditate primitã, plata acesteia din urmã fiind însã condiţionatã de pierderea în totalitate a dreptului la muncã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Sandu Titi şi Maria Ioniţã în dosarele nr. 4.537/98/2010 şi nr. 4.536/98/2010 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
