Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.231 din 22 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 8 lit. k) si art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism si ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind intarirea disciplinei financiar-valutare
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism şi ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mono View Fruct" - S.R.L. din Afumaţi, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 3.917/94/2010 al Judecãtoriei Buftea şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.743D/2010. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.917/94/2010, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism şi ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Mono View Fruct" - S.R.L. din Afumaţi, judeţul Ilfov, cu ocazia soluţionãrii unei plângeri contravenţionale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 45 referitoare la libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piaţã, deoarece impun administratorului unei societãţi comerciale sã angajeze o persoanã cãreia sã-i achite drepturi salariale şi care sã facã servicii unei autoritãţi publice, şi anume Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor. Totodatã, obligarea salariaţilor sã informeze aceastã persoanã, atunci când au suspiciuni cã o operaţiune ce urmeazã sã fie efectuatã are ca scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, promoveazã delaţiunea ca obligaţie de serviciu, instituind un sistem similar cu cel din perioada comunistã. De asemenea, considerã cã prevederile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, prin stabilirea unui plafon maxim al plãţilor în numerar pe care le pot efectua persoanele juridice, aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 45 referitoare la libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia de piaţã, întrucât instituie o nouã piedicã în operaţiunile de plãţi în numerar între operatorii economici. Restricţia priveşte doar plãţile fragmentate cãtre furnizorii de bunuri şi servicii pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 50.000.000 lei, nu şi plãţile unor taxe sau impozite cãtre stat, ceea ce creeazã o discriminare în favoarea societãţilor bancare, care încaseazã comisioanele aferente fiecãrei operaţiuni în parte. Totodatã, aceastã restricţie, care încalcã dreptul operatorilor economici de a dispune liber asupra proprietãţii private şi de a hotãrî în ce mod înţeleg sã-şi achite obligaţiile cãtre terţi, nu se justificã prin interesul naţional, nu respectã libertatea comerţului şi nici principiul proporţionalitãţii. Judecãtoria Buftea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 53/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 30 aprilie 2008, şi dispoziţiile art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, modificate prin Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins: - Art. 3 din Legea nr. 656/2002: "(1) De îndatã ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice prevãzute la art. 8 are suspiciuni cã o operaţiune ce urmeazã sã fie efectuatã are ca scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, va informa persoana desemnatã conform art. 14 alin. (1), care va sesiza imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor, denumit în continuare Oficiul. Persoana desemnatã va analiza informaţiile primite şi va sesiza Oficiul cu privire la suspiciunile motivate rezonabil. Acesta va confirma primirea sesizãrii. (1^1) Banca Naţionalã a României, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor sau Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private va informa de îndatã Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul autorizãrii operaţiunilor prevãzute la art. 28 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, comunicând şi motivul pentru care s-a dispus soluţia respectivã. (2) Dacã Oficiul considerã necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuãrii operaţiunii pe o perioadã de 48 de ore. În cazul în care cele 48 de ore se împlinesc într-o zi nelucrãtoare, termenul se prorogã pânã la prima zi lucrãtoare. Suma pentru care s-a dispus suspendarea operaţiunii rãmâne blocatã în contul titularului pânã la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, dupã caz, pânã la dispunerea altei mãsuri de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii. (3) Dacã Oficiul considerã cã perioada prevãzutã de alin. (2) nu este suficientã, poate solicita, motivat, înainte de expirarea acestui termen, Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prelungirea suspendãrii efectuãrii operaţiunii cu cel mult 72 de ore. În cazul în care cele 72 de ore se împlinesc într-o zi nelucrãtoare, termenul se prorogã pânã la prima zi lucrãtoare. Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza o singurã datã prelungirea solicitatã sau, dupã caz, poate dispune încetarea suspendãrii operaţiunii. Decizia Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se comunicã de îndatã Oficiului. (4) Oficiul trebuie sã comunice persoanelor prevãzute la art. 8, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuãrii operaţiunii ori, dupã caz, mãsura prelungirii acesteia, dispusã de Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (5) Dacã Oficiul nu a fãcut comunicarea în termenul prevãzut la alin. (4), persoanele la care se referã art. 8 vor putea efectua operaţiunea. (6) Persoanele prevãzute la art. 8 ori persoanele desemnate potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) vor raporta Oficiului, în cel mult 10 zile lucrãtoare, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valutã, a cãror limitã minimã reprezintã echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacã tranzacţia se realizeazã prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legãturã între ele. (7) Prevederile alin. (6) se aplicã şi transferurilor externe în şi din conturi pentru sume a cãror limitã minimã reprezintã echivalentul în lei a 15.000 euro. (8) Persoanele prevãzute la art. 8 lit. e) şi f) nu au obligaţia de a raporta cãtre Oficiu informaţiile pe care le primesc sau pe care le obţin de la unul dintre clienţii lor în cursul determinãrii situaţiei juridice a acestuia ori al apãrãrii sau reprezentãrii acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legãturã cu acestea, inclusiv al acordãrii de consultanţã cu privire la declanşarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacã aceste informaţii au fost primite sau obţinute înainte, în timpul ori dupã încheierea procedurilor. (9) Forma şi conţinutul raportului pentru operaţiunile prevãzute la alin. (1), (6) şi (7) vor fi stabilite prin decizie a plenului Oficiului, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. Raportãrile prevãzute la alin. (6) şi (7) se transmit Oficiului o datã la 10 zile lucrãtoare, în baza unei metodologii de lucru elaborate de Oficiu. (10) În cazul persoanelor prevãzute la art. 8 lit. e) şi f), raportãrile se fac cãtre persoanele desemnate de cãtre structurile de conducere ale profesiilor liberale, care au obligaţia de a le transmite Oficiului în cel mult 3 zile de la primire. Informaţiile se transmit Oficiului nealterate. (11) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor comunicã lunar Oficiului toate informaţiile pe care le deţine, potrivit legii, în legãturã cu declaraţiile persoanelor fizice privind numerarul în valutã şi/sau în monedã naţionalã, care este egal sau depãşeşte limita stabilitã prin Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului privind controlul numerarului la intrarea sau la ieşirea din Comunitate, deţinute de acestea la intrarea sau ieşirea din Comunitate. Autoritatea Naţionalã a Vãmilor va comunica Oficiului de îndatã, dar nu mai târziu de 24 de ore, toate informaţiile legate de suspiciunile de spãlare de bani sau finanţare a terorismului ce sunt identificate în cursul activitãţii specifice. (12) Sunt exceptate de la obligaţiile de raportare prevãzute la alin. (6) urmãtoarele operaţiuni derulate în nume şi pe cont propriu: între instituţii de credit, între instituţii de credit şi Banca Naţionalã a României, între instituţii de credit şi trezoreria statului, între Banca Naţionalã a României şi trezoreria statului. Prin hotãrâre a Guvernului se pot stabili, la propunerea plenului Oficiului, şi alte exceptãri de la cerinţele de raportare prevãzute la alin. (6), pe duratã determinatã."; - Art. 8 lit. k) din Legea nr. 656/2002: "Intrã sub incidenţa prezentei legi urmãtoarele persoane fizice sau juridice: [...] k) alte persoane fizice sau juridice care comercializeazã bunuri şi/sau servicii, numai în mãsura în care acestea au la bazã operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valutã, a cãror limitã minimã reprezintã echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacã tranzacţia se executã printr-o singurã operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legãturã între ele."; - Art. 14 din Legea nr. 656/2002: "(1) Persoanele juridice prevãzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilitãţi în aplicarea prezentei legi, ale cãror nume vor fi comunicate Oficiului, împreunã cu natura şi cu limitele responsabilitãţilor menţionate. (1^1) Persoanele prevãzute la art. 8 lit. a)-d), g)-j), precum şi structurile de conducere ale profesiilor liberale prevãzute la art. 8 lit. e) şi f) vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilitãţi în aplicarea prezentei legi, ale cãror nume vor fi comunicate Oficiului, cu precizarea naturii şi limitelor responsabilitãţilor încredinţate, şi vor stabili politici şi proceduri adecvate în materie de cunoaştere a clientelei, de raportare, de pãstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica operaţiunile suspecte de spãlarea banilor sau finanţarea terorismului, asigurând instruirea corespunzãtoare a angajaţilor. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare au obligaţia de a desemna un ofiţer de conformitate subordonat conducerii executive, care coordoneazã implementarea politicilor şi procedurilor interne pentru aplicarea prezentei legi. (2) Persoanele desemnate conform alin. (1) şi (1^1) rãspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentei legi. (3) Dispoziţiile alin. (1), (1^1) şi (2) nu sunt aplicabile persoanelor fizice şi juridice prevãzute la art. 8 lit. k). (4) Instituţiile de credit şi instituţiile financiare trebuie sã informeze toate sucursalele şi filialele lor situate în state terţe asupra politicilor şi procedurilor stabilite potrivit alin. (1^1)."; - Art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996: "Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plãţi în numerar în urmãtoarele cazuri: [... ] c) plãţi cãtre persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plãţile cãtre o singurã persoanã juridicã fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumã de 50.000.000 lei. Sunt interzise plãţile fragmentate în numerar cãtre furnizorii de bunuri şi servicii, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plãţi cãtre o singurã persoanã juridicã în limita unui plafon zilnic în numerar în sumã de 100.000.000 lei, în cazul plãţilor cãtre reţelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate şi funcţioneazã în baza legislaţiei în vigoare. Sunt interzise plãţile fragmentate în numerar cãtre astfel de magazine, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 100.000.000 lei." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 45 referitoare la libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia de piaţã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 şi ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 635 din 3 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 31 octombrie 2006, Decizia nr. 464 din 17 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 8 iunie 2007, şi Decizia nr. 71 din 5 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a textelor din Legea nr. 656/2002 supuse controlului de constituţionalitate, reţinând cã, în vederea realizãrii scopului Legii nr. 656/2002, care constã în prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor, precum şi a finanţãrii actelor de terorism, legiuitorul a prevãzut în cuprinsul acesteia o serie de obligaţii ce revin persoanelor care intrã sub incidenţa sa, expres prevãzute la art. 8 din lege. Una dintre aceste obligaţii este cea reglementatã de art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ şi constã în desemnarea uneia sau mai multor persoane care au responsabilitãţi în aplicarea Legii nr. 656/2002, ale cãror nume vor fi comunicate Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor, împreunã cu natura şi cu limitele responsabilitãţilor menţionate. Instituirea acestei obligaţii s-a realizat în scopul protejãrii unui interes general, şi anume prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor, şi nu aduce atingere cu nimic principiilor economiei de piaţã. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.268 din 25 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 17 decembrie 2008. Totodatã, prin Decizia nr. 394 din 13 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, reţinând cã dispoziţiile de lege criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor juridice care efectueazã plãţi şi încasãri în numerar, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Bãncile, ca mijlocitori de plãţi şi încasãri între operatori economici, nu se aflã în aceeaşi situaţie cu celelalte persoane juridice, iar comisionul reprezintã o platã pentru serviciile efectuate. În ceea ce priveşte pretinsa poziţie privilegiatã a statului, Curtea a reţinut cã art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 nu creeazã o situaţie privilegiatã pentru stat, ci asigurã îndeplinirea obligaţiilor constituţionale ce îi revin acestuia. De asemenea, Curtea a stabilit cã, potrivit prevederilor art. 45 din Constituţie, accesul persoanei la o activitate economicã şi libera iniţiativã pot fi exercitate numai în condiţiile legii. Or, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu îngrãdesc în niciun fel exerciţiul dreptului de acces la o activitate economicã şi nici pe cel al liberei iniţiative, reglementând doar condiţiile în care pot fi efectuate plãţile şi încasãrile în numerar. În fine, Curtea a reţinut cã dreptul de proprietate, aşa cum este consacrat de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, nu este un drept absolut, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate fiind stabilite prin lege. Astfel, legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Prevederile de lege criticate nu fac decât sã dea expresie acestui text din Constituţie, stabilind cadrul exercitãrii dreptului de proprietate în acord cu necesitatea stabilirii unei ordini în operaţiunile financiare desfãşurate de cãtre persoanele juridice, a cãror monitorizare faciliteazã evidenţa circulaţiei monetare, între altele, şi pentru a preveni eventualele acte de evaziune fiscalã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism şi ale art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mono View Fruct" - S.R.L. din Afumaţi, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 3.917/94/2010 al Judecãtoriei Buftea. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2011.
