Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.231 din 18 noiembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 si art. 57 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - preşedinte
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Lisaura Prodimpex" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.750/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.750/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Lisaura Prodimpex" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate care priveşte competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca unicã instanţã ce se poate pronunţa asupra cererii de strãmutare, se susţine cã asigurarea condiţiilor pe care le implicã normele procedurale, respectiv nepãrtinirea şi obiectivitatea în soluţionarea cauzei sunt caracteristici unei activitãţi de judecatã, iar situaţia şi poziţia petiţionarei şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt diametral opuse, astfel cã s-ar ajunge în situaţia în care instanţa care judecã strãmutarea sã fie concomitent parte într-un dosar şi judecãtor al aceluiaşi dosar. Aceasta, întrucât inculpatã în cauzã este o persoanã care a avut calitatea de primgrefier la Secţia civilã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, autoarea excepţiei fiind parte vãtãmatã, iar "o hotãrâre de condamnare ar ridica semne de întrebare în privinţa profesionalismului unor judecãtori de la Secţia Comercialã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Se aratã, totodatã, cã prin critica formulatã "se tinde a se adãuga la lege".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 55 alin. 1: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strãmutã judecarea unei cauze de la instanţa competentã la o altã instanţã egalã în grad, în cazul în care imparţialitatea judecãtorilor ar putea fi ştirbitã datoritã împrejurãrilor cauzei, duşmãniilor locale sau calitãţii pãrţilor, când existã pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre pãrţi are o rudã sau un afin pânã la gradul al patrulea inclusiv printre judecãtori sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.";
- Art. 56 alin. 1: "Cererea de strãmutare se adreseazã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trebuie motivatã. Înscrisurile pe care se sprijinã cererea se alãturã la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere strãmutarea.";
- Art. 57 alin. 1: "Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cere, pentru lãmurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se aflã cauza a cãrei strãmutare se cere, comunicându-i totodatã termenul fixat pentru judecarea cererii de strãmutare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei. Se invocã, totodatã, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate în prezenta cauzã, în raport de aceleaşi dispoziţii ale Legii fundamentale.
În acest sens sunt <>Decizia nr. 528 din 11 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 22 noiembrie 2005, <>Decizia nr. 156 din 30 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 aprilie 2004, şi <>Decizia nr. 237 din 5 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo arãtate, excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Lisaura Prodimpex" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.750/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
