Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.230 din 5 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 6, art. 7, art. 10 si art. 15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 6, art. 7, art. 10 şi <>art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trust President" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 27.801/197/2009 al Judecãtoriei Braşov şi de Societatea Comercialã "Donna M" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.452/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele nr. 1.115D/2010 şi nr. 928D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.115D/2010 la Dosarul nr. 928D/2010, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 2 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 27.801/197/2009, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trust President" - S.R.L. din Braşov. Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.452/302/2010, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 şi <>art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Donna M" - S.R.L. din Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece dau posibilitatea instanţei învestite cu soluţionarea ordonanţei de platã sã soluţioneze cauza doar pe baza susţinerilor creditoarei, fãrã ca debitoarea sã poatã administra probe în apãrare şi fãrã a fi îndeplinitã obligaţia de aflare a adevãrului. Cererea creditorului se soluţioneazã numai pe baza actelor aflate la dosarul cauzei, fiind înlãturatã posibilitatea debitorului de a-şi apãra în mod real interesele. Judecãtoria Braşov aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Şi în cazul procedurii somaţiei de platã dreptul la apãrare este garantat, astfel încât decizia instanţei se fondeazã în egalã mãsurã pe probele administrate de reclamantul creditor, cât şi pe cele administrate de cãtre pârât. Caracterul urgent al procedurii reglementate de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 are menirea de a asigura valorificarea rapidã în instanţã a creanţelor certe, lichide şi exigibile deţinute în materie comercialã, dar fãrã a aduce atingere drepturilor procesuale ale pãrţilor. Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte sesizarea Curţii Constituţionale în Dosarul nr. 27.801/197/2009 al Judecãtoriei Braşov, deşi în încheierea de sesizare instanţa de judecatã face referire doar la <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese cã autorul acesteia se referã la dispoziţiile art. 2, art. 7 şi art. 10 din ordonanţã. Astfel, având în vedere cele douã dosare aflate pe rolul instanţei de contencios constituţional, rezultã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2, art. 6, art. 7, art. 10 şi <>art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, cu urmãtorul conţinut: - Art. 2: "(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale. (2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã: a) creanţele înscrise la masa credalã în cadrul unei proceduri de insolvenţã; b) contractele încheiate între comercianţi şi consumatori."; - Art. 6: "(1) Cererea introdusã potrivit prevederilor art. 5 cuprinde: a) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul creditorului; b) numele şi domiciliul debitorului persoanã fizicã, iar în cazul debitorului persoanã juridicã, denumirea şi sediul, precum şi, dupã caz, numãrul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal şi contul bancar; c) suma ce face obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de platã, perioada la care se referã acestea, termenul la care trebuia fãcutã plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei; d) semnãtura creditorului. (2) La cerere se anexeazã înscrisurile ce atestã cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. (3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte pãrţi sunt, plus unul pentru instanţã."; - Art. 7: "(1) Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã. (2) Când creditorul învedereazã cã, deşi a fãcut tot ce i-a stat în putinţã, nu a izbutit sã afle domiciliul sau sediul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate. Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, sau într-un ziar de largã circulaţie se fac cu 5 zile înainte de data fixatã pentru judecatã. (3) La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor. (4) În citaţie se va preciza cã pânã cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare, debitorul este obligat sã depunã întâmpinare, sub sancţiunea decãderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publicã. În cazul nedepunerii întâmpinãrii, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului."; - Art. 10: "(1) În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã. (2) Dacã debitorul recunoaşte o parte a pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţã de platã parţialã pentru suma ce corespunde pãrţii necontestate a creanţei, stabilind termenul de platã. (3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile de la data comunicãrii ordonanţei de platã. Judecãtorul nu va putea stabili alt termen de platã decât dacã pãrţile se înţeleg în acest sens. (4) Ordonanţa de platã se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, potrivit prevederilor Codului de procedurã civilã."; - Art. 15: "Cererea pentru emiterea ordonanţei de platã prevãzute la art. 12 alin. (1) se timbreazã potrivit dispoziţiilor <>art. 3 lit. o1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apãrare. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind <>Decizia nr. 1.129 din 10 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, <>Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau <>Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Împrejurarea cã, potrivit <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate înseamnã cã hotãrârea se va pronunţa numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv pe cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã. Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestãrii de cãtre debitor a ordonanţei de platã şi reglementeazã procedura pentru exercitarea cãii de atac. Aşa fiind, se constatã cã prevederile din ordonanţã criticate de autoarea excepţiei nu numai cã nu încalcã dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, ci, dimpotrivã, dau expresie acestora. Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 6, art. 7, art. 10 şi <>art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Trust President" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 27.801/197/2009 al Judecãtoriei Braşov şi de Societatea Comercialã "Donna M" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.452/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2010.
