Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.228 din 5 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (3) si (11) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 783 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. (3) şi (11) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Aghonye Chukwureh Kelechi Robert în Dosarul nr. 11.237/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã doamna Elena Andrei, în calitate de interpret autorizat de limba englezã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.237/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. (3) şi (11) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Aghonye Chukwureh Kelechi Robert într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de luare în custodie publicã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate "încalcã dreptul constituţional la apãrare, în mãsura în care nu reglementeazã o procedurã clarã de luare în custodie publicã, precum şi prin limitarea duratei procedurii". Precizeazã cã se aduce o gravã atingere independenţei justiţiei, soluţia prelungirii mãsurii luãrii în custodie publicã fiind impusã instanţei prin lege. În opinia sa, este nesocotit şi principiul egalitãţii pãrţilor în proces, întrucât textul de lege criticat excepteazã Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã. Autorul excepţiei precizeazã cã, în cadrul procesului prin care se solicitã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor, nu sunt respectate toate garanţiile procesuale prevãzute de lege. Astfel, strãinilor nu li se aduce un translator de limbã maternã, nu li se admit probe în apãrare, de cele mai multe ori nu li se admite nici cererea de angajare a unui apãrãtor, nu li se aduc la cunoştinţã, în limba pe care o vorbesc sau în altã limbã pe care o înţeleg, motivele principale care au condus la luarea mãsurii, drepturile şi obligaţiile pe care le au în timpul şederii în aceste centre şi nici nu beneficiazã de asistenţã juridicã. Mai aratã cã accesul la justiţie este limitat, întrucât mãsura se ia pe o perioadã de 2 ani, timp în care nu se mai analizeazã dacã mai subzistã motivele avute în vedere la luarea deciziei sau dacã starea de fapt s-a schimbat, precizând cã în procesele penale mãsura arestãrii se ia din 30 în 30 de zile. Aratã cã mãsura luãrii în custodie publicã este privativã de libertate, constituind şi o restrângere a libertãţii de circulaţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate reprezintã norme procedurale care nu contravin niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei şi care sunt redactate într-o manierã clarã şi precisã, astfel încât orice persoanã îşi poate adapta conduita în funcţie de dispoziţiile acestora.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 97 alin. (3) şi (11) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 97 alin. (3) şi (11): "(3) În cazul strãinilor împotriva cãrora s-a dispus mãsura expulzãrii, instanţa poate dispune ca strãinul sã fie luat în custodie publicã pânã la efectuarea expulzãrii de cãtre organele de poliţie, în conformitate cu prevederile Codului de procedurã penalã, fãrã ca perioada de custodie publicã sã depãşeascã 2 ani. (...)
(11) În cazul prevãzut la alin. (3), dacã instanţa care a pronunţat hotãrârea penalã nu a dispus luarea în custodie publicã, Oficiul Român pentru Imigrãri poate solicita Curţii de Apel Bucureşti luarea în custodie publicã a strãinului care urmeazã a fi expulzat. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 3 zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este definitivã şi irevocabilã.
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care stabileşte cã libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 alin. (3) potrivit cãruia judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Invocã şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul la libertate şi siguranţã. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 33 "Expulzarea ca pedeapsã sau mãsurã accesorie" din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberã circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetãţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE (publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158/77 din 30 aprilie 2004).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin mai multe decizii, dintre care poate fi menţionatã, exemplificativ, <>Decizia nr. 219 din 9 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, convenţionale şi unionale şi din perspectiva unor critici similare. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, în conformitate cu prevederile <>art. 94 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, mãsura expulzãrii se poate dispune, în condiţiile prevãzute de Codul penal şi de Codul de procedurã penalã, împotriva strãinilor care au sãvârşit infracţiuni pe teritoriul României. Scopul luãrii în custodie publicã îl constituie împiedicarea acestora de a se sustrage de la executarea mãsurii expulzãrii, ca mãsurã de siguranţã dispusã de instanţele române împotriva lor. Luarea în custodie publicã este, aşadar, într-o asemenea situaţie, consecinţa comportamentului culpabil al strãinului care a încãlcat legea penalã şi a sãvârşit o infracţiune constatatã şi pedepsitã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, nesocotind astfel prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care instituie obligativitatea respectãrii legilor, fãrã a distinge între cetãţenii români şi strãini ori apatrizi.
Curtea a constatat cã luarea în custodie publicã se dispune de instanţa competentã, care, în urma administrãrii probelor aflate la dosar, va pronunţa o soluţie care nu este automat impusã de lege, aşa cum afirmã autorul excepţiei. Aceastã mãsurã se ia în cadrul unui proces desfãşurat în faţa unei instanţe judecãtoreşti care se bucurã de independenţã şi imparţialitate şi în cursul cãruia strãinul îşi poate exercita neîngrãdit dreptul la apãrare, beneficiind de toate garanţiile specifice procesului echitabil.
Totodatã, Curtea a statuat cã luarea în custodie publicã este o mãsurã administrativã de restrângere temporarã a libertãţii de circulaţie a strãinului care urmeazã sã fie expulzat de pe teritoriul României, iar nu o mãsurã privativã de libertate, astfel cã nu se poate face analogie cu procedura verificãrii periodice a legalitãţii luãrii şi menţinerii mãsurii arestãrii preventive.
În ceea ce priveşte critica referitoare la exceptarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrãri, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã, Curtea a observat cã autorul excepţiei este, de fapt, nemulţumit de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a unor prevederi care sã impunã acestei autoritãţi obligaţia plãţii unei astfel de taxe. Or, modificarea şi completarea textelor de lege reprezintã atribuţii ce intrã în competenţa exclusivã a puterii legislative.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 33 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, referitoare la instituţia expulzãrii, Curtea a reţinut cã aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, a cãrei soluţionare revine judecãtorului învestit cu soluţionarea litigiului în cadrul cãreia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate.
Întrucât nu au fost evidenţiate elemente noi, care sã fie de naturã sã conducã la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã şi motivarea acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. (3) şi (11) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Aghonye Chukwureh Kelechi Robert în Dosarul nr. 11.237/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
