Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.225 din 5 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 223/2008 privind unele masuri de reducere a unor cheltuieli bugetare
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicatã de Primãria Comunei Abrãmuţ în Dosarul nr. 303/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 792-794D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008. Excepţia a fost ridicatã de Primãria Comunei Viişoara, Primãria Comunei Tarcea şi Primãria Comunei Buduslãu din judeţul Bihor în dosarele nr. 309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 şi 321/35/CA/2009 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 790D şi 792-794D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 792-794D/2010 la Dosarul nr. 790D/2010, care este primul înregistrat la Curte. Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 1 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 303/35/CA/2009, 309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 şi 321/35/CA/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicatã de Primãria Comunei Abrãmuţ, Primãria Comunei Viişoara, Primãria Comunei Tarcea şi Primãria Comunei Buduslãu din judeţul Bihor în cauze civile având ca obiect acţiuni de anulare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se aratã cã efectul juridic şi economic al dispoziţiilor de lege criticate reprezintã blocarea investiţiilor începute, intrarea în blocaj financiar, naşterea unor litigii cu operatorii economici care pun în executare proiectele de investiţii, nemulţumiri în rândul populaţiei şi al opiniei publice locale, în timp ce autoritãţile nu îşi pot respecta termenele de execuţie a lucrãrilor începute şi nu vor putea efectua plãţile conform contractelor. Se considerã cã dispoziţiile criticate aduc o gravã încãlcare a principiului autonomiei locale, inclusiv a celei financiare, echivalând cu confiscarea banilor primãriilor, ce constituie o naţionalizare mascatã. Se apreciazã cã la adoptarea ordonanţei de urgenţã a Guvernului nu s-a justificat existenţa unei situaţii extraordinare care sã îndrituiascã Guvernul sã emitã acest act normativ. Se mai aratã cã dispoziţiile criticate au un caracter "eminamente politicianist", fiind îndreptate în special împotriva administraţiilor publice locale în care trãiesc populaţii de minoritate maghiarã. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, se apreciazã cã textul criticat are efect retroactiv, întrucât se aplicã raporturilor juridice încheiate şi intrate în vigoare anterior datei de 31 decembrie 2008, fãrã ca hotãrârile de Guvern care au generat aceste raporturi juridice sã fie modificate sau abrogate. Cu privire la neconcordanţa dispoziţiilor de lege criticate prin raportare la prevederile art. 44 din Legea fundamentalã, se aratã cã, prin alocarea în baza unor hotãrâri de Guvern a unor sume de bani, administraţia publicã localã a devenit proprietarã deplinã a acestora, fãrã nicio obligaţie de returnare în anumite condiţii. Însã, ca efect al adoptãrii <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008, acest drept de proprietate a dispãrut. Se mai considerã cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât textul criticat restrânge dreptul corelativ obligaţiei Guvernului de a sprijini administraţiile publice locale, respectiv dreptul la alocaţii de la bugetul consolidat, în forma pe care o ia în Parlament legea bugetului anual. Se aratã cã proiectele începute şi aflate în derulare pentru care administraţia publicã localã a obţinut finanţarea de la bugetul consolidat, care vizeazã proiecte de infrastructurã, agriculturã, protecţie socialã, învãţãmânt şi sãnãtate, nu vor mai beneficia de fonduri de finanţare. Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este întemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1)-(4) şi art. 115 alin. (1)-(6) din Constituţie. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, aprobatã prin <>Legea nr. 258/2009, având urmãtorul cuprins: "(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã acordate în anul 2008 prin hotãrâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rãmase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat. (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevãzute la alin. (1) se realizeazã pânã la data de 8 ianuarie 2009". În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 44 alin. (1)-(4) referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 115 alin. (1)-(4) şi (6) referitor la delegarea legislativã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în privinţa constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate, aceasta s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã, în ceea ce priveşte critica raportatã la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, prevederile <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 se aplicã începând de la data intrãrii în vigoare a actului normativ, prin intermediul acestora statul îndeplinindu-şi obligaţia de protejare a intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, astfel cum aceasta este prevãzutã în cuprinsul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie. De asemenea, s-a arãtat cã la adoptarea actului au fost avute în vedere presiunile şi riscurile determinate de evoluţiile economice interne şi externe, necesitatea susţinerii creşterii economice şi reducerii inflaţiei, precum şi asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţãrii proiectelor de infrastructurã şi a cofinanţãrii proiectelor finanţate din fonduri europene şi a contribuţiei României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesarã adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Întrucât dispoziţiile de lege criticate vizeazã interesul general public şi constituie situaţii de urgenţã şi extraordinare, a cãror reglementare nu poate fi amânatã, s-a apreciat cã acestea au fost adoptate în deplinã concordanţã cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Astfel cum este definitã autonomia publicã localã prin legea specialã, respectiv Legea administraţiei publice locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nr. 215/2001 în cuprinsul art. 3, aceasta constã în dreptul şi capacitatea efectivã a autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivitãţilor locale pe care le reprezintã, treburile publice, în condiţiile legii. Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, cã principiul autonomiei locale "nu presupune totala independenţã şi competenţa exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale". De asemenea, textul de lege criticat se aflã într-o deplinã concordanţã şi cu prevederile art. 137 alin. (1) din Constituţie, referitor la formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare. În acelaşi timp, Curtea a constatat cã textul de lege criticat face referire la acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital, iar nu pentru asigurarea finanţãrii de investiţii, care sã antreneze raporturi juridice contractuale cu obligaţii de platã asumate, fundamentate exclusiv pe aceastã categorie de venituri la bugetul local. De altfel, nu existã o obligaţie legalã ca, la nivel local, finanţarea unor investiţii sã fie asiguratã din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul poate aloca, în situaţii excepţionale, sume din Fondul de rezervã, pentru unitãţile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiţii începute. Referitor la pretinsa neconcordanţã a textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 115 alin. (6), raportat la prevederile art. 44 din Constituţie, Curtea a constatat cã textul de lege criticat nu vizeazã mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietatea publicã. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã acordate în anul 2008, prin hotãrâri ale Guvernului, bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rãmase neutilizate la finele anului, nu constituie drept de proprietate în sensul prevãzut de art. 44 şi 135 din Constituţie. Aceste resurse financiare se supun reglementãrii speciale privind sistemul financiar, cãrora textul de lege criticat li se conformeazã, astfel încât nu se poate reţine neconcordanţa textului de lege criticat cu dispoziţiile constituţionale invocate, acesta constituind doar o derogare de la prevederile <>art. 58 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate prin raportare la prevederile art. 53 din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia expuse în decizia de mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicatã de Primãria Comunei Abrãmuţ, Primãria Comunei Viişoara, Primãria Comunei Tarcea şi Primãria Comunei Buduslãu din judeţul Bihor în dosarele nr. 303/35/CA/2009, 309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 şi nr. 321/35/CA/2009 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2010.
