Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.225 din 20 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 100 din 8 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor în Dosarul nr. 2.338/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textul de lege nu nesocoteşte dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.338/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect constatarea existenţei dreptului la grevã al membrilor sãi, salariaţi ai Inspectoratului General al Poliţiei Române.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã, prin excluderea categoriei sociale a poliţiştilor de la dreptul de a face grevã, textul de lege criticat încalcã prevederile art. 43 din Constituţie. Se aratã cã dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea fundamentalã permit legii sã stabileascã anumite condiţii şi limite ale exercitãrii dreptului pentru anumite categorii salariale, dar nu prevãd nicidecum posibilitatea interzicerii sale. Autorul excepţiei precizeazã cã, spre deosebire de poliţişti, salariaţilor altor servicii indispensabile societãţii, ca, de exemplu, medicilor sau salariaţilor din sistemul energetic, nu le este interzis dreptul la grevã, ci doar le este limitat, prin instituirea obligaţiei de a asigura funcţionarea optimã a serviciilor pe perioada grevei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere, precizeazã cã legiuitorul a stabilit pentru poliţişti interdicţia privitoare la dreptul la grevã având în vedere importanţa şi complexitatea activitãţii desfãşurate de aceştia şi consecinţele negative şi de mare amploare pe care le-ar avea întreruperea activitãţii lor. Mai aratã cã regimul juridic special aplicabil poliţiştilor, inclusiv în ceea ce priveşte dreptul la grevã, este justificat de statutul lor special faţã de alte categorii de salariaţi.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, precizeazã cã poliţiştii sunt funcţionari publici cu un statut special, care îşi desfãşoarã activitatea profesionalã în interesul şi sprijinul persoanelor, comunitãţii şi instituţiilor statului, astfel cã încetarea activitãţii acestora ar afecta un serviciu esenţial pentru societate, şi anume asigurarea ordinii publice.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 45 alin. (1) lit. e): "(1) Poliţistului îi este interzis: (...)
e) sã declare sau sã participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 43 din Constituţie privind dreptul la grevã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea observã cã, prin critica de neconstituţionalitate formulatã, se susţine cã "excluderea poliţistului, ca şi categorie socialã, de la dreptul constituţional la grevã încalcã flagrant dreptul fundamental de care se bucurã orice cetãţean al României, inclusiv poliţistul, cetãţenii fiind egali în faţa legii". În plus, autorul excepţiei aratã cã, în opinia sa, limitarea dreptului la grevã pentru anumite categorii de salariaţi, permisã de alin. (2) al art. 43 din Legea fundamentalã, nu înseamnã golirea de conţinut a acestui drept, ci echivaleazã, practic, cu o restrângere a respectivului drept fundamental, care nu poate fi fãcutã decât în condiţiile art. 53 din Constituţie.
Analizând aceste critici, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
Art. 43 alin. (1) din Constituţia României consacrã dreptul la grevã numai pentru salariaţi, stipulând, în acest sens, cã "Salariaţii au dreptul la grevã pentru apãrarea intereselor profesionale, economice şi sociale". În alin. (2) al art. 43, care îi are în vedere tot pe salariaţi, se prevede cã "Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurãrii serviciilor esenţiale pentru societate".
Curtea constatã cã, dintre actele internaţionale cu relevanţã asupra cauzei de faţã, pot fi enunţate urmãtoarele:
1. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966 (ratificat de România prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974), care reglementeazã, în art. 8 alin. 1 lit. d), dreptul la grevã, exercitat în conformitate cu legile fiecãrei ţãri. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi text, recunoaşterea dreptului la grevã nu împiedicã stabilirea unor restricţii legale în exercitarea acestui drept de cãtre membrii forţelor armate, ai poliţiei sau de cãtre funcţionarii publici.
2. Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicalã şi protecţia dreptului sindical (ratificatã de România prin <>Decretul nr. 213/1957 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958) care prevede în art. 9 pct. 1: "Mãsura în care garanţiile prevãzute de prezenta convenţie se vor aplica forţelor armate şi poliţiei va fi determinatã de legislaţia naţionalã."
3. Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996 (ratificatã de România prin <>Legea nr. 74/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999), care, la art. 5 teza a doua, dispune: "Mãsura în care garanţiile prevãzute în prezentul articol se vor aplica poliţiei va fi determinatã prin legislaţia sau prin reglementarea naţionalã. Principiul aplicãrii acestor garanţii membrilor forţelor armate şi mãsura în care ele se vor aplica acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate prin legislaţia sau prin reglementarea naţionalã."
Curtea reţine cã niciunul dintre instrumentele internaţionale prezentate nu consacrã expres interdicţia dreptului la grevã pentru poliţişti, oferind statelor posibilitatea ca, prin legislaţia naţionalã, sã stabileascã în ce mãsurã garanţiile prevãzute de respectivele documente se vor aplica poliţiştilor.
Legiuitorul constituant a recunoscut dreptul la grevã, în mod expres, numai salariaţilor. Regula este, deci, cã dreptul la grevã aparţine salariaţilor. De la aceastã regulã existã o serie de excepţii, concretizate în dispoziţii legale prin care dreptul salariaţilor de a declanşa grevã este limitat. Exercitarea dreptului la grevã se realizeazã, aşa cum prevede art. 43 alin. (2) din Legea fundamentalã, în condiţiile legii. Or, legiuitorul a instituit anumite interdicţii şi restrângeri ale dreptului la grevã, în scopul asigurãrii bunului mers al activitãţii economico-sociale şi al garantãrii intereselor de ordin general. În acest spirit, apar ca fireşti şi pe deplin justificate interdicţiile instituite de legiuitorul român, atât prin <>art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, supus controlului de constituţionalitate, cât şi prin <>art. 63 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 261/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 24 iulie 2007, care prevede cã "Nu pot declara grevã: procurorii, judecãtorii, personalul Ministerului Apãrãrii şi al instituţiilor şi structurilor din subordinea sau coordonarea acestuia, personalul angajat de forţele armate strãine staţionate pe teritoriul României, personalul militar şi funcţionarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi din instituţiile şi structurile din subordinea sau coordonarea acestuia, (...)". Aşa cum susţine şi Avocatul Poporului în punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, o "asemenea reglementare este justificatã de faptul cã poliţiştii sunt funcţionari publici cu statut special, care îşi desfãşoarã activitatea profesionalã în interesul şi în sprijinul persoanelor, al comunitãţii şi al instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, astfel cã încetarea activitãţii acestora afecteazã un serviciu esenţial pentru societate, respectiv asigurarea ordinii publice".
Curtea reţine, în plus, cã interdicţia exercitãrii dreptului la grevã nu pune aceastã categorie socio-profesionalã în imposibilitatea de a-şi apãra interesele profesionale şi sociale, precum şi drepturile legitime. Astfel, poliţiştii au posibilitatea ca, prin intermediul Corpului Naţional al Poliţiştilor, sã recurgã, pentru satisfacerea acestor interese, la mijloace amiabile de soluţionare a conflictelor de muncã în raporturile cu administraţia centralã, constând în conciliere, mediere şi arbitraj, fãrã însã a apela la grevã.
Curtea constatã cã nu poate reţine nici critica referitoare la încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice, întrucât poliţiştii beneficiazã de un statut special în comparaţie cu alte categorii de salariaţi, astfel cã, în considerarea importanţei activitãţii acestora în ansamblul societãţii, este justificatã instituirea unui regim special în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la grevã. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat, în mod constant, cã egalitatea nu înseamnã uniformitate, fiind permisã instituirea unor tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, dacã existã o justificare obiectivã şi rezonabilã.
În ceea ce priveşte art. 53 din Constituţie, considerat, de asemenea, ca fiind încãlcat, pentru criticile prezentate anterior, Curtea reţine cã dispoziţiile constituţionale care reglementeazã restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi ale cetãţenilor nu sunt aplicabile în cauza dedusã controlului de constituţionalitate.
Aşa fiind, Curtea constatã cã prevederile <>art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicatã de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilorîn Dosarul nr. 2.338/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
