Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.224 din 5 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 773 din 18 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi ale <>art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Tania Olteanu în Dosarul nr. 3.513/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, apreciind cã nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei pe care Curtea Constituţionalã a dezvoltat-o deja în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.513/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi ale <>art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicatã de Tania Olteanu într-o cauzã având ca obiect o acţiune în anulare a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia aratã cã dispoziţiile de lege criticate creeazã discriminarea persoanei suspendate din funcţia publicã faţã de ceilalţi funcţionari publici şi o afecteazã sub aspectul dreptului la mãsuri de protecţie socialã şi de asistenţã medicalã gratuitã. Astfel, pe perioada suspendãrii din funcţie, aceasta nu realizeazã venituri, nici mãcar la nivelul salariului minim pe ţarã, garantat de Constituţie, ceea ce contravine şi prevederilor "Recomandãrilor nr. 89/13.09.1989 şi nr. 16/2003 ale Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei", precum şi "Regulamentului nr. 26/2004" al Comisiei Europene, acest din urmã act european impunând, la art. 24 paragraful 2, şi limitarea în timp a perioadei de suspendare.
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, observând cã dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate de autoarea excepţiei nu se referã în niciun fel la suspendarea raportului de serviciu al funcţionarului public în condiţiile prevãzute de textele de lege criticate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. (2) şi ale <>art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 86 alin. (2): "(2) În cazul în care funcţionarul public este trimis în judecatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevãzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenţã legalã de numire în funcţia publicã va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publicã pe care o deţine.";
- Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendã de drept atunci când funcţionarul public se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii: (...)
m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevãzute la art. 54 lit. h)."
Dispoziţiile art. 54 lit. h), la care textele de lege criticate fac referire, prevãd cã poate ocupa o funcţie publicã persoana care îndeplineşte şi condiţia de a nu fi fost condamnatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni contra umanitãţii, contra statului sau contra autoritãţii, de serviciu sau în legãturã cu serviciul, care împiedicã înfãptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni sãvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilã cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, ale art. 34 - Dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la mãsuri de protecţie socialã. De asemenea, este invocat şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege ce fac obiectul prezentei excepţii. Astfel, prin <>Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, a statuat, în acord cu jurisprudenţa sa anterioarã, cã mãsura suspendãrii din funcţie se aplicã tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, astfel cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 41 din Constituţie, Curtea a reţinut cã şi aceasta este neîntemeiatã, întrucât, pe de-o parte, mãsura suspendãrii este temporarã, iar pe de altã parte, este justificatã de trimiterea în judecatã a funcţionarului public pentru infracţiuni de o gravitate deosebitã.
De asemenea, Curtea a reţinut cã sancţiunea administrativã a suspendãrii funcţionarului public din funcţia publicã pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecatã a acestuia, are ca finalitate protejarea autoritãţii sau a instituţiei publice faţã de pericolul continuãrii activitãţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale sãvârşite de cãtre funcţionarul public. Or, ţinând cont de natura administrativã a acestei mãsuri, nu se pune problema nerespectãrii prezumţiei de nevinovãţie, care va trebui, însã, respectatã, pe tot parcursul desfãşurãrii întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
Totodatã, Curtea a observat cã, în conformitate cu <>art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacã instanţa judecãtoreascã dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publicã înceteazã, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publicã deţinutã anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 din Legea fundamentalã referitoare la dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, instanţa de contencios constituţional a constatat cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi ale <>art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Tania Olteanu în Dosarul nr. 3.513/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
