Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.224 din 20 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 796 din 10 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã de Cãi Ferate "C.F.R." - S.A. - Regionala Bucureşti în Dosarul nr. 1.329/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.515D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.329/120/2010, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã de Cãi Ferate "C.F.R." - S.A. - Regionala Bucureşti într-o cauzã ce are ca obiect anularea în parte a unei decizii de impunere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate încalcã prevederile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "încalcã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil soluţionat de o instanţã de judecatã prevãzutã de lege".
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 174/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004.
Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã: "(1) Împotriva titlului de creanţã, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativã de atac şi nu înlãturã dreptul la acţiune al celui care se considerã lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
(2) Este îndreptãţit la contestaţie numai cel care considerã cã a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestã numai împreunã.
(4) Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate depune de orice persoanã care participã la realizarea venitului.
(6) Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.";
- Art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente sau autoritãţii ierarhic superioare, dacã aceasta existã, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apãrare. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul de procedurã fiscalã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în raport cu critici identice de neconstituţionalitate şi, de fiecare datã, a constatat constituţionalitatea acestui text legal. Spre exemplu, prin Decizia nr. 132 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, şi prin Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, Curtea a stabilit cã instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintã o modalitate simplã, rapidã şi scutitã de taxa de timbru, prin care persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului sãu legitim direct de la organul emitent. Se realizeazã astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vãtãmate şi a administraţiei, iar, pe de altã parte, degrevarea instanţelor judecãtoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativã, dându-se expresie principiului celeritãţii. Prin urmare, Curtea a statuat cã parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fãrã caracter jurisdicţional nu îngrãdeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacatã în faţa unei instanţe judecãtoreşti. În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constatã cã şi asupra constituţionalitãţii acestora s-a mai pronunţat. Astfel, prin Decizia nr. 973 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã procedura prealabilã reglementatã de textul de lege criticat nu este de naturã sã afecteze dreptul de acces liber la justiţie ori dreptul la un proces echitabil şi cã instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintã o modalitate simplã, rapidã şi scutitã de taxa de timbru, prin care persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului sãu legitim direct de la organul emitent. De altfel, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat cu valoare de principiu cã este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, sã asigure soluţionarea mai rapidã a unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecãtoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceastã cale, evitarea cheltuielilor de judecatã, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã de Cãi Ferate "C.F.R." - S.A. - Regionala Bucureşti în Dosarul nr. 1.329/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
